jurnal

 Seara s-a asezat cu totul peste Atena.

e noaptea in care care chipul nostru intalneste chipul oamenilor ramasi pe strazile aceste cetati ce nu s-a oprit din existenta de cateva milenii.

Ne intampina un domn prea agresiv pentru ce putin are de oferit.

Putinul din locurile de aici, pe care le-am vazut in noaptea aceasta, e inceputul imbatranirii acestui oras, in ochii nostri.

Intelepciunea umana nu poate depasi nevoile reale ale oamenilor.

E o forma de invelis dar fara sa caute implinirea deplina.

Si asa este cand omul nu vede limita lui in comparatie cu dimensiuni mult mai mari si mult mai complexe decat el.

Athena, luni, aprilie 25, 2022

Putin despre Tesalonic

 Suntem pe drumul spre trecut.

Cu pasi tineresti, cu nuante de frumos si de nou, o descoperire a unui ieri.

Am trecut prin zilele cand timpul s-a transformat in revelatie, prin slujire.

In Tesalonic marea este lucrul ramas la fel ca pe timpurile lui Pavel.

Si totusi oamenii si locurile sunt momente de inspiratie din prezent spre mesajul odată trimis lor prin oamenii lui Dumnezeu.

Am plecat.

nou

 E noapte cu luna plina.

O primavara aproape deplina in scuturarea definitiva a imbracamintii de frig si iarna.

Sunt intr-un loc nou, recent ca si aria a trairii noastre ca familei, dar si fiinta. 

La Rotunda. Acum un an incepeau sa se nasca visele pentru aici. Timid 

5:05 

vineri sprilie 15 2022

Despre o zi pentru Ukraina

 24 februarie 2022 e o zi pe care istoria nu o va putea nici uita, nici ierta. E ziua atacului Rusiei asupra unui vecin, Ukraina, dupa ce luni de zile

a negat posibilitatea. E imaginea bruta, seculara, hidoasa a raului in forma cea mai distructiva. Am trait-o, aceasta zi, ca si biserica, nu atat de aproape, teritorial, dar suficient cat sa ne bruieze considerabil normalitatea zilelor si a vietii.

Incepand cu vineri, 25 februarie, un grup de studenti de la Iasi a plecat spre siret sa ajute cortul Adra de la Vama. Apoi luni, 28 februarie, am intrat in contact cu zecile de persone ce treceau granita spre Romania, ca intr-un pamant promis. Oboseala, frica, trauma ruperii de persoanele iubite, neincrederea erau imaginile zugracite pe chipurile fiintele

refugiate din calea bombardamentelor si a mortii. Dislocarea interioara si exterioara pe care a produs-o acest razboi are efecte constante si ireversebile, intr-un anumit sens.

In acea zi de luni, primele 4 persone veneau la Iasi, evrei, ce aveau nevoie de cazare. Apoi, in miez de noapte stirea ca 7 mame cu 8 copii doreau sa ajunga la Iasi, avea sa mobilizeze echipa de la Biserica, in cel mai frumos mod posibil. Saltele, ceai cald, si placinte au fost pregatite de la 11 pana la 2 noaptea, sa semene a “acasa” Biserica noastra. Apoi zi de zi, telefoane, deplasari la gara, la aeroport, la autogari… echipe de surori si frati care au invatat sa adopte un alt ritm de viata vazand nevoile vecinilor ukrainieni.

140 de persoane au fost gestionate de Biserica Iasi Sararie, fie la casele familiilor noastre, fie majoritatea la Biserica, nedorind sa se mai desparta de grupurile care soseau impreuna. 98% au fost femei. Au fost din Kiev, Harkov, Lviv, Mariopol si alte orase.

Marea majoritate au fost mame insotite de copii.

Din toate familiile doar 2 persoane au ramas in Romania. Restul au plecat in Polonia, Germania, Spania sau Italia.

Instabilitatea viitorului era cea mai puternica lupta de purtat - in special in raport cu dorinta de a se reintoarce in casa si in tara lor. Familia reunita era visul in lacrimi, neexprimat in cuvinte, ce il vedeai pe fiecare chip.

Biserica din Iasi, si familiie ce au primit refugiatii, au fost niste cetati de scapare pentru oprirea temerii, a ranilor, si a neincrederii ce tind sa acapareze sufletul

uman in zilele acestea. 

Iasi, 31 martie 2022