Trebuie să recunosc: oricât de mult ar trece timpul rănile nu pot fi vindecate pe deplin de el.
Tresărim... la o privire, la un nume, la trecut!
Nu știu dacă resemnarea poate fi luată în calcul.
Dar suntem mult mai mult decât credem noi, ca parte a trecutului în prezent și spre viitor.
De aceea depindem atât de mult de divin în prezent spre trecut, ca nu cumva trecutul să ne destabilizeze sau mai mult, să ne ceară tribut inimii și minții deopotrivă.
forever and a day...
Iași, july 7, 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu