Amintirile imi năpădesc noaptea.
E ca atunci cand alergi, și pulsul devine un joc al vitezei.
Privesc pe fereastra dinspre ieri.
Zile, persoane, locuri, trăiri...
MI-am amintit intensitatea momentelor când ne despărțeam. PLecatul în noapte de la casa iubitei, ce sfâșia prezentul de iubire și extazul de trăire în prezența ei.
Ne imaginam atunci vă va veni ziua când nu vom mai pleca pe drumuri separate.
Și a venit. De mai bine de 17 ani.
Ochii tăi, privirea ta, le-am retrait ca atunci. Cu aceași intensitate, cu același sărut de timp și uimire.
Ești tu. Da! Tu pentru multă vreme. Sună atât de frumos ce am învățat de la tine, spre fiica mea - Love you forever! Time cannot take the reality of love.
So, I deeply worhip the dimention of reality packed in those memory over time. I worship Him, the Person behind our love, the one who created it. Love is forever because He is eternal. And we area becaming.
Iași, friday, september 23, 2022
2:18