I am here
this could be my last post for 2022
Time is just flying in a way, we can t even see it disappearing.
So for time, we do not want to stop you any more. Just go, and with you, let us go. We cann t stay any more, here, on this Earth.
Every second is closer to eternity. So let s make it a serenity journey, or travel.
Thinking of tomorrow!
Cosna
sabbath, december 31, 2022
Atotputernicia lui Dumnezeu este libertatea si puterea de a face absolut orice lucru pe care El alege să-l facă. Dar El alege doar să facă bine, alege să acționeze în conformitate cu perfecțiunea caracterului Său și a voinței Sale. John Scott The Message of 2 Timothy citat de Roberto Badenas Intâlniri decisive p 160
Această imagine a binelui ca alegere, și iubire intrinsecă este un răspuns căutat ideologic de ceva timp, de sufletul meu.
Cum ajungi să iubești ce este El, ce poruncește, ce trebuie să fii?
Fără coerciție, fără atotputernicie, fără impunere prin etalarea luminii!!!
Awesome God în time.
Friday, december 30, 2022
Coșna
00:02
Tresar când firav, simt parfum de copil
Pe un drum împânzit de chemări
Locul inimii ce-a cuprins prima dată
Infinit primăveri în visări.
CUvânt ce așează din El prea curat
Un adânc în nuanțe celești
Ești aici, pentru veci, într-o clipă adunat
Să cunoști ce nu știi să iubești.
E popoas de lumină în nuanțe târzii
Ca o pânză ce-ntâlnește divin
zugravit pe un deal, ce așteaptă să vii
Să începi să trăiești spre deplin.
Doar o viață copile ai ținut între clipe
Să devii infinit necuprins
Să alegi ce e bunul de sus, nu risipe
Doar așa veșnicii ai atins.
friday, december 30, 2022
Coșna
12:36
De ce nu dormi, in linistea noptii?
De ce gandurile nu tac, neademenindu-te?
De ce nu renunti la ce iubesti sa traiesti prin somnul alungat?
Am vrea uneori sa nu se opreasca trairea, gandirea, realitatea prezenta? Ca-i sublimul sau farame din el?!!!
Sau ca-i suferinta pe care nu o poti diminua?
Si totusi esti cand nu ar trebui sa fii decat vis!!!
Asa ramanem fara tacerea noastra cand era nevoie de ea, spre linistea, glasului Lui presarat cu vesnicia prezentei dinspre El spre lumi adormite realitatii noastre pregatite de trezire!!!
Alungă-te! Alungă-mă spre altă lume, spre Paradis!
Thursday, december 29, 2022
Iasi
2:00
Te am vazut astazi.
Erai venit din alta lume.
Parca erai alt om, zabovind inca putin, spre grabita ta destinatie.
Privirile s-au asezat profund pe realitatea prezenta. Fara cuvinte sa ne oboseasca trupul am inteles si tu si eu putin din scena noastra dintre statii.
Luptam intre acceptare si visare. Intre abandon sau incredere. Si aici de cele mai multe ori avem doar un raspuns: tacerea. Tacerea trecerii noastre pe la climaxul Lui existential.
E o forma de inomenire a noastra, un botez in umanizare sau dezumanizare.
Da, in fata deformarii suferintei raman cu El de mana. Mai mult nu stiu. Si nici nu stiu daca este mai mult, pentru ce traiesc sau ce nu mai pot trai.
thursday, december 29, 2022
Iasi
1:34
Recitind parțial o poezie, m-au pătruns realitățile ei centenare de acum
Las-să dorm... să nu știu lumea ce dureri îmi mai păstrează.
Îmbătat de-un cântec vecinic, îndrăgit de-o sfântă rază,
Eu să văd numai dulceață unde alții văd necaz,
Căci ș-așa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine;
De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne
Și nimic nu-mi folosește de-oi cerca să rămân treaz.
Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele,
De-l întrebi: unde-i Ninive? el ridică mâna-i lungă,
Unde este? nu știu, zice, mai nu știu nici unde-a fost.
Înecat în vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară,
Sori se sting și cad în caos mari sisteme planetare,
Dar a omului gândire să le măsure e-n stare...
Cine-mi măsur-adâncimea dintr-un om?... nu dintr-un gând
Neaprofundabil. Vană e-a-nvățăților ghicire.
Cum în fire-s numai margini, e în om nemărginire.
Cât geniu, câtă putere într-o mână de pământ.
A veciei văi deschise-s cu-adâncimi necunoscute,
Vezi icoana unui secol lângă chipul unei flori!
Ș-astăzi punctul de solstițiu a sosit în omenire.
Din mărire la cădere, din cădere la mărire
Astfel vezi roata istoriei întorcând schițele ei;
În zădar palizi, siniștri, o privesc cugetătorii
Și vor cursul să-l abată... Combinații iluzorii
E apus de Zeitate ș-asfințire de idei.
Se-nmulțesc semnele vremei, iară cerul de-nserare
Roșu-i de războaie crunte, de-arderi mari, de disperare
Și idei a zeci de secoli sunt reduse la nimic;
Soarele divin ce-apune varsă ultimile-i raze
Pe-a istoriei câmpie mult iubită și se lasă
În oceanul de-ntuneric, ce s-arată inamic.
Moartea-ntindă peste lume uriașele-i aripe:
Întunericul e haina îngropatelor risipe.
Câte-o stea întârziată stinge izvorul ei mic.
Timpul mort și-ntinde membrii și devine veșnicie.
Când nimic se întâmpla-va pe întinderea pustie
Am să-ntreb: Ce-a rămas, oame, din puterea ta? Nimic!!
Dar la ce să beau din lacul ce dă viață nesfârșită,
Ca să văd istoria lumii dinainte-mi repețită,
Cu aceleași lungi mizerii s-obosesc, sufletu-mi mut?
Și să văd cum nasc popoare, cum trăiesc, cum mor. Și toate
Cu virtuți, vicii aceleași, cu mizerii repetate...
Vrei viitorul a-l cunoaște, te întoarce spre trecut.
Din agheazima din lacul, ce te-nchină nemurirei,
E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirei,
Dar o picătură numai. Decât altele, ce mor,
Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și ele toate.
În zădar le scrii în piatră și le crezi eternizate,
Căci eternă-i numai moartea, ce-i viață-i trecător.
Și de-aceea beau păharul poeziei înfocate.
Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate
Să citesc din cartea lumii semne, ce noi nu le-am scris.
La nimic reduce moartea cifra vieții cea obscură
În zădar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură,
Căci gândirile-s fantome, când viața este vis.
memento mori
Thursday, december, 29, 2022
Iași
1:17
Emană lacrima divină a altar
Viață din El, lumină-n întuneric
Iertare peste brațele ce strâng
Săpând peste aripi ce se tot frâng
S-adune omul în divinul Sanctuar.
Thursday, december 29, 2022
Iași
1:16
Cu gândurile pentru sfârșit de an, am trecut de miezul nopții.
Ne pregătim de un sfârșit sau de un început.
Încă unul din paradoxurile lumii noastre.
Calyster ne apropiem de locul durerii, de lacrima înghețată.
Până atunci mai savurăm din nestematele ultimelor clipe, așezate ireversibil pe pagina vieții noastre.
Somnul nu face altceva decât să amelioreze și să refacă - pierderea.
De aceea suntem în răsărit de așteptare.
thursday, december 29, 2022
Iași
1:05
Când sărbătorile de iarnă, și sfârșitul de an cad ca fulgii de zăpadă peste zile,
când noul an așteaptă să bată în geam, parcă rămas afară în prezentul înghețat...
Atunci, emoțiile, lacrimile, melancolia se așterne mai ușor pestre sufletul meu!
Privesc în urmă, ca o retrospectivă, prin ochii de acum, prin ochii de atunci.
Sunt cuprins de singurătate. Da singurătate în locuri aglomerate. Îmi dau seama că trăirile noastre trebuie împărtășite, altfel rămânem necuprinși pentru proporia noastră trecere, și pentru propriile noastre pierderi.
Și nu numai...
Într-un altfel povara zilelor, a alegerilor, a izolării umane... timpul ne rămâne singur, cu noi.
And yet I will be here!!
Luni, decembrie 25, 2022
Bârlad
19:13
Suntem copiii ce aduna chipul Lui divin
In locul definit acum 'acasă'
Din toate colturile țării, iată vin!
La Eviss pentru-o Educație aleasă.
Ref: E viitor cuprins în anii de liceu
Viață ce o trăiești întâia dată.
Ingrijorare, sau credință cand ni- e greu
Scânteia veșnicii e chemare,
Sublimul a iubi, ce nu are hotare.
Zburăm, lucrăm, visăm cu inimile mari
In gând, în joc și suflet împlinit
Purtând spre oameni, fără de hotar,
Destinul nostru scris cu El în infinit!
Ref: E întrebare și mereu o căutare
Valori și adevăr dintr un deplin.
Isus e necuprins de cercetare,
Săpând comoara nesecată din divin
Să împlinim a omenirii așteptare.
Aici e locul pentru năzuințe înțelepte,
Aici din așteptări, devin purtări curate.
Prietenii ce cheamă drumuri drepte
Aici ne regăsim ca nestemate!
Ref: E-nțelepciune pe cărarea viitorului nescris
Văzduh atins prin lacrimi și jertfire
Izvor de viață și de nemurire.
Să pregătești atent omul în devenire
Să fie vis de creștere și de iubire.
Duminica, decembrie 25, 2022
Barlad
22:30
Cum ar fi sa unesti fara oprire clipele de tristete, de desnadejde?
Sau sa unesti fara oprire clipele de bucurie, de implinire, de momente la care provesti, si spui: e tot ce ma implineste!
Fericirea acelor momente, cand privesti chipul iubirii tale, traind dimensiunea extazului, a implinirii, a plinatatii, e forma de paradis visata si asteptata: e ce oferi prin iubirea aratata, ce iti revine ca un bumerang in inima golita parca, dar imediat reasezata pe dimensiunea absolutului.
E ceea ce se spunea odata, printre cuvinte sfinte, ca a te da este o fericire mai mare.
Si aici ajungi in clipa prezenta cand stii cum e Dumnezeu si legea Lui de a fi spre un altul...
Barlad, duminica, decembrie 25, 2022
21:52
Iisus intrupat este imaginea strigata de omenire, de veacuri.
Este forta iubirii ce nu poate fi diminuata in timp.
E un miracol ca a ramas aici, printre oameni, peste secole, Dumnezeu.
O istorie atat de usor de inteles si astazi: l au primit atat de putini oameni, inca ramane in staul, uneori fiindu-ne rusine, sau neavand loc in inima noastra, de mai mult!
“O data in istorie lumii noastre, un staul avea in el ceva mai mare decat intreaga lume” CS Lewis
Istoria nasterii e prima jertfa a Lui.
O jertfa cat infinitul de necuprinsa.
Iasi, friday, december 23, 2022
22:50
Te privesc, chip de copil.
Lumea ta... uneori si a mea. Daca as putea ramane in ea, sau macar spiritul ei sa mi transforme zielele si bucuria de a trai fiecare element de asezare in clipe.
Esti atat de naturala, draga mea fiinta.
Esti atat de inalta... in ce dorim sa fii.
Zambetul tau este atat de maleabil.
Miscarile tale sunt atat de scumpe.
Jocul tau... e valoare in sansa molipsirii.
Asa ca privindu te poate vin copil in lumea ta... pardon, imparatia Lui.
Iasi, 18.13
Istoria este forma noastra umana de a ramane vesnici.
Sau, uneori este sansa curata de a iesi din anonimat.
Si mai mult, e articularea unei opriri in iuresul trecerii.
DB train Cluj 25 nov 2022
Pașesc pe undele arcuite de noapte …
E atat de liniște ca aproape imi aud gandurile!
Sunt ca niste soapte… depline, pe care daca nu le-as scrie, ar muri.
Intr-un fel sunt aruncate in uitarea infinitului.
Uneori am crezut ca doar ce e irelevant se pierde in noaptea unui ieri, apoi a unei saptamani si mai mult, de neoprit in ani.
Da, ne pierdem; ma trimit spre uitare, sau cum spunea poetul “ma dor” in sensul actiunii proprii spre tine însuți, “si pieptul mi-l strang si ma dor.”
Si totusi e o actiune de modelare a gandului in a fi zilnic diferit, sau acelasi, sau in pasi de metamorfoza, metanoia, pentru o realitate repetativa sau noua sau vesnica.
E uimitor sa-ti regasesti gândurile, sau sa le reconstruiești altfel, mai mult, mai înalt, mai spre infinitul arhitecturii divine.
Cat de mult iți vezi gândurile sau, cat de des le auzi?
Rămâne întrebarea meditație in noaptea ce se așterne pe colinele unei istorii neștiute încă.
Si tot depănând gânduri, la un moment dat, poti intâlni Gândurile Lui, sau chiar pe El.
Si atunci se intampla ceva … ai viitor!
Pulsația vieții prin intalnirea Lui, este creația originara in maretia de neoprit a Puterii de a nu se diminua cu trecerea timpului.
Si odata cu aceasta Putere ai claritatea gandului din ieri, in azi spre infinit!
iasi, friday, dec 9, 2022
E timpul asteptat
sa trecem dincolo de stele
E timpul implinit
Rasare vesnicia si-n clipele prea grele.
Surade visul
De tot ce am crezut si adorat
Surprinde visul
E tot ce ai dorit si asteptat
E ultimul dor
Lasand in abisuri din ieri
Devin calator
infinit primaveri
Privesc si-i destul
Cum cade ultima lacrima
Asez nesatul
Inceputul de rima
E zbor poezie
Vesnicia-i sublima!
Metamorfoza
Cuvantul cade cu avant
E-asa de brusc rostit…
Si parca suna natural.
De-aceea si raneste mai intens
Ca tu il spui,
Iar eu, sub greautatea lui, cazui.
Nu mai raman prezent, aici
Sunt intr o lume parasita
O inserare prea grabita.
Nu stiu mai mult sa inteleg
Esti tu, sau eu, un meritat raspuns
Nu pot sa vad, nu vreau sa cred.
Si stau cazut, uitand incet
Ca i noapte, si e frig, si rece
Si timpul cu durerea nu mai trece…
Astept un rasarit de vesnicie
Cand lacrima e stearsa chiar de El
Imbratisand cuvant in armonie.
Pojorata
duminica nov 27, 2022
Universul surprinde incet
Cum timpul dispare ascuns
printre stele si anii lumina
Gauri negre-n: nenteles nepatruns
E liniste-aici spre inalt
Ma cuprinde o teama adanca
Intuneric si zbor neatins
Intrebari, neraspunsuri framanta.
E atat necuprins dinspre ieri
Si e rece divinul stiut
Ca aici nu au sens primaveri…
Intelegi cat la cruce-a durut.
Sa atingi infinit spre pamant
E un vis ce-i nascut din iubire.
Stralucire s-asezi in mormant
A umplut orice gand spre uimire.
Nu gasesc un popas intre stele
Nu aud printre mii galaxii
Nici nu stiu priviri efemere…
Ma opresc vindecand ataxii
Ca s-ajung spre inaltul zenit
Interes spre fiinta ranita
De acolo, de la El a iubit
Fiinta i intr-un punct rastignita!
Ma chemi
Pentru o clipa de trait!
Sunt nesatul
Din neantul de priviri
In iluzoriu.
Ce clar de luna
Rasarind dinspre visari
M ar apropia de mine
Cel pierdut prin neumblari!
Ce mai astepti?
Intr un nabir din absolut
CU glasul tau tacut
Ma sperii... sa nu fug
De acelasi trist popas
Ce a durut...
Si e o rana vie
Apusul pentru cine o sa fie.
Dec 1, 2022
Barlad
