Te privesc, chip de copil.
Lumea ta... uneori si a mea. Daca as putea ramane in ea, sau macar spiritul ei sa mi transforme zielele si bucuria de a trai fiecare element de asezare in clipe.
Esti atat de naturala, draga mea fiinta.
Esti atat de inalta... in ce dorim sa fii.
Zambetul tau este atat de maleabil.
Miscarile tale sunt atat de scumpe.
Jocul tau... e valoare in sansa molipsirii.
Asa ca privindu te poate vin copil in lumea ta... pardon, imparatia Lui.
Iasi, 18.13
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu