Când sărbătorile de iarnă, și sfârșitul de an cad ca fulgii de zăpadă peste zile,
când noul an așteaptă să bată în geam, parcă rămas afară în prezentul înghețat...
Atunci, emoțiile, lacrimile, melancolia se așterne mai ușor pestre sufletul meu!
Privesc în urmă, ca o retrospectivă, prin ochii de acum, prin ochii de atunci.
Sunt cuprins de singurătate. Da singurătate în locuri aglomerate. Îmi dau seama că trăirile noastre trebuie împărtășite, altfel rămânem necuprinși pentru proporia noastră trecere, și pentru propriile noastre pierderi.
Și nu numai...
Într-un altfel povara zilelor, a alegerilor, a izolării umane... timpul ne rămâne singur, cu noi.
And yet I will be here!!
Luni, decembrie 25, 2022
Bârlad
19:13
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu