Pașesc pe undele arcuite de noapte …
E atat de liniște ca aproape imi aud gandurile!
Sunt ca niste soapte… depline, pe care daca nu le-as scrie, ar muri.
Intr-un fel sunt aruncate in uitarea infinitului.
Uneori am crezut ca doar ce e irelevant se pierde in noaptea unui ieri, apoi a unei saptamani si mai mult, de neoprit in ani.
Da, ne pierdem; ma trimit spre uitare, sau cum spunea poetul “ma dor” in sensul actiunii proprii spre tine însuți, “si pieptul mi-l strang si ma dor.”
Si totusi e o actiune de modelare a gandului in a fi zilnic diferit, sau acelasi, sau in pasi de metamorfoza, metanoia, pentru o realitate repetativa sau noua sau vesnica.
E uimitor sa-ti regasesti gândurile, sau sa le reconstruiești altfel, mai mult, mai înalt, mai spre infinitul arhitecturii divine.
Cat de mult iți vezi gândurile sau, cat de des le auzi?
Rămâne întrebarea meditație in noaptea ce se așterne pe colinele unei istorii neștiute încă.
Si tot depănând gânduri, la un moment dat, poti intâlni Gândurile Lui, sau chiar pe El.
Si atunci se intampla ceva … ai viitor!
Pulsația vieții prin intalnirea Lui, este creația originara in maretia de neoprit a Puterii de a nu se diminua cu trecerea timpului.
Si odata cu aceasta Putere ai claritatea gandului din ieri, in azi spre infinit!
iasi, friday, dec 9, 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu