Da

 Da, este noapte.

Iarăși.

Mă regăsesc în această ipostază, într-un cadru de jubilație a observație.

Sunt momente când înțelegi diferit realități.

Și acele momente sunt definitorii pentru luptele omului ce sunt.

Sau ce am devenit. 

Cu umilință în fața nisipului de vise spulberate, pierdute printre degete, în fața nedevenirii, străbat șoapte din cântul eternității, ce mă cheamă mereu să văd frumosul deciziilor de ieri dar și de azi.

În fața Ta, cuvintele sunt de prisos.

Tu știi.

TU mă știi și mă construiești spre infinit.

Închinare.

Iași, miercuri, octombrie 18, 2023

1:23

Retrăire

 Pășesc timid pe fiecare clipă din noapte.

Clipă ce îmi aduce trăiri, ce adună zile și ani, istorii și ființe.

Mă uit pe paginile scrise, într-un prezent, în fața paginilor nescrise ale viitorului apropiat sau îndepărtat.

Fiecare loc, fiecare an, reconstruiește trăiri, amintiri, interacțiuni, noi dimensiuni de creștere, de a fi...

Toate când sunt trăite, au nuanța uinicității, irepetabilității, momentelor trăite ca o acaparare a prezentului și a tot ce suntem.

Și de aici, dimensiunea vieții, chiar dacă sacadată, totuși cursivă, neanticipată, ca o poveste, ce se desfășoară.

Fiecare om are o poveste. 

Fiecare loc are o poveste.

Avem privilegiul să facem parte din povești de oameni, și de locuri.

Gândurile nu au povești decât într-o formă de a fi spre mine, și tine, și spre acel loc.

Dar gândurile devin suprapunere de ființe și locuri, prin provodența divină a cunoașterii.

Și așa, coplești de trăiri, de retrăiri, renasc pentru un mâine irepetabil,  oricât de multă rutină ar fi.

Iași, 

miercuri, octombrie 18, 2023

1:07

Forever and a glympse...

Tacere

 E tacere.

Nimic nu e mai apasator ca ea, in anumite secvente cheie de traire a vietii.

Uneori eu tac, sa nu gresesc in a da mintii mele combustibil pentru alte directii de preocupare.

Alteori celalat, la momente nepotrivite, cu directii de interpretare, mai mult sau mai putin veridice.

E un joc al nefiinteim tacerea. Adanc, riduros ca si intelegere, traire, sau gestionare.

Si atunci, dupa ce eu tac, tace El, sau vorbeste El.

Cand El tace, linistea e demersul de lupta accerba a abandonului trairilor mele, nazuintelor, intrebarilor, sau intensitatii vesniciei asezata pe masa infinitului in desfasurare.

Si aici eu, tac sau nu, ca forma de a fi, sau devenire.

aug, 21, 2023 

Iasi

Love

 Despre iubire, s-a scris și se va scrie.

Și înca in cuvinte care ne vor incanta si ne vor surprinde.

Pentru ca iubirea poarta in ea miracolul infinitului. Cautarea, intalnirea, clipa rostirii si apoi nemurirea trairii.

Fiecare etapa are variatiile si formele ei sublime, de tresarire, de cautare, de asteptare, de prezenta. O cautare cu o forta ce nu poate fi stavilita de timp, spatiu, conditie sociala sau economica, intr-un univers ilustru de anticipare, culoare si plasmuire.

Persoana iubita devine, ca o forma divina de intrupare, miracolul ce da sens, vibratie, emfatizare, risc, curaj, vietii in momentul in care omul are in palmele sale faurirea timpului si alegerilor, ca posibilitate de modelare si materializare a existentei spre generatii.

Prima atingere, prima zi in care dragostea exprimata prinde aripi in neimaginabilul existentei in doi, si clipa infinita a zilelor, a anilor, a iubirii ce atinge forma materiala a universului trairii ei.

Scriu gândindu ma la tine, la un punct din spatiu si timp, articulat ca bucurie si zbor, dinspre un ieri, ce devine vibrant si frumos in astazi, irepetabil.

Iubirea are  in ea imbratisarea momentului ce ai dori sa fie neconsumabil, dar in acelasi timp divizibil in forme de neanticipat ca maturizare si tindere spre absolut.

Iasi, tuesday, march 28, 2023

Banal

 Uneori banalul copleșește realitatea.

Atât de adânc, că apasă orice manifestare a diversului, al gândirii, al dificultății ca provocare.

Comoditatea banalului, apune dincolo de căderea clipelor semnificative, de inspirație, de înalt, de înțelegere, și de decizie. 

Aici e forța așezată prin puterea ce poate veni din divin, spre omul dispus să rămână în anonimatul nonsenului în trăire, sau mai nedorit, a abandonului pentru un nou  răsărit în scop.

Iași

Blaga - Poezie - ca mirosul unei flori

 Sunt luni de zile în care nu am talent. Sunt zile lungi în care nici măcar nu mă pot exprima cursiv. Atunci, cred că nu am avut niciodată ceea ce se numeşte talent. Apoi brusc, mă pot exprima. Am bucuria, jubilaţia nătângă, aerul şi jegul siguranţei de sine. Totul îmi pare la îndemînă şi simplu. Dar ţine atît de puţin…

Şi aş putea să le spun tuturor acestora că sunt tragedii în paradis! Aş avea dreptate, pentru că viaţa (ce cuvînt mare!) ne aranjează pe toţi cu mizerii intime atît de desăvîrşite, încît uneori ajungi pînă acolo să suspectezi un noroc de un nenoroc. 

Şi ce bucurie poţi să ai cînd scrii din senin o poezie minunată, exact atunci cînd nu doreşti nici măcar să mai fii? A!, să fii frumos fără plată existenţială, ci numai aşa, de la natură! Să poţi să ai cuvintele cum au florile mirosul.

Blaga - Confesiuni

Iași

trăire

 Printre miile de zile, opresc o secunda, sau mai mult chiar, prin ce scriu aici...

Ce înseamnă să poți opri realitatea prin exprimarea momentului unic pe care îl trăim?

Exprimarea noastră rămâne pierdută în abisul clipelor dacă nu este cumulată cu alt moment de trăire, al extazului, al surprizei, al noutății sau un uneori al rănii, da al rănii adânci.

Trăire spre infinit, sau infinitul uitării.

Iași

rămas

 Puterea de a stăpâni o situație, un om, o trăire, o casă, o lume, un univers....

Câte s-au desfășurat de-a lungul istoriei pe această pagină  a puterii, în fața nedreptății sau în raport cu dorințele adevăratelor trăiri.

Și aici omul și-a arătat dispoziția de determina realitatea în cursul ei, sau mai mult sub influența lui.

Câte pagini de istorie ne vor surprinde într-o zi!

Amăgire sau tăcere, veacul a rămas tipărit în adn ul oamenilor.

Iași

one moment

 Am poposit cu gândurile asupra vieții...

Culorile ei sunt șansa eternității.

Sunt atât de multe ce ar trebui să le știi despre viață.

Îmbrățișarea ei este frumosul iubirii oamenilor, atinși de inima ce primește și dă.

Forever and a day!

sabbath, march 4, 2023

Iași

00:16

GLIMPSE

 There will always be a special glimpse in your life...

a glimpse of sensibility, a glimpse of divine touch, and call...

There will always be a glimpse of eternity in your finite life. Make it decisive to a right choice, 

to take the right path in surrender to that divine embrace of character and miracle.

You will know that what you pass through is from another world, from a different reality, that can be yours.

And that moment of peace, and love, and beauty is a eternity glimpse of heaven, in order for you and me to know how real can and it will be in one day, not far from today.

thursday, february 23, 2023

IAȘI 

01:21

 

Dear C

 Dear Calyster

Nu stiu de ce, dar pieptul mă doare în fața suferinței, în fața pierderii.

Sunt cu privirea de acum departe, departe de locul unde îngenunchiam în neputința de a da viața.

Și totuși atunci când revăd în alții pierderea, nu numai că privirea se apropie, dar retrăiesc intens acel ger năpraznic de ianuarie, ce devine un acum, la o dimensiune la fel de reală, și la fel de intensă, ca acum 6 ani.

Da șase ani, ce parcă nu au adunat încă amintiri ale noii realități. 

NU știu de ce dar, timpul nu vrea să lase prezentul să sune a normalitate.

Așa că învăț să retrăiesc, să gestionez un prezent continuu.

Iași, februarie 23, 2023

01:09

Pe Sărărie

 Privesc pe fereastră.

E un obicei de care nu aș dori să mă dezic niciodată.  Ca și cel de a citi, sau de a privi omul din mine, sau cel așezat în fața ochilor mei. De fapt nu pot să mă dezic vreodată.

Nucul din fața ferestrei stă acolo, onduindu-se în bătaia vântului de februarie. Da, nu mai e gerilă în luna aceasta. Crengile sunt doar mâinile de lemn, așteptând îmbrățișarea căldurii, a primăverii. În fundal, cerul își poartă albastrul curat, intens, luminos care contrastează cu durerea nucului meu din fața ferestrei.

E ca și cum privești dincolo de ceva ce își așteaptă metamorfoza, stresul, și zilele grele de învățare ce își împlinesc frumusețea după, sau trăbăluirea înaintea gustării... sau viața aceasta înaintea îmbrățișării veșniciei.

Știi că realitatea trăită e temporară, și urmează fundalul să cucerească prin luminozitate și frumos, așteptând acapararea realității în nuanțe definitorii de frumos și deplin. Primăvara înghețată în veșnicie.

Iași, 21 februarie, 2023

10:03

Popas

 Privesc pe ferestrele largi ale aeroportului Adolfo Suarez din Madrid. E soare, e cald, si masinile din metal isi poarta zgomotul si miscarile permanent. 

De aici, fiecare ajunge acasa. 

Diferite continente, diferite tari, unde privirea nu poate ajunge. 

Ce starneste in om timpul de asteptare, trecerea atat de clara spre alte locuri? Uneori, uitandu te vezi acelasi om, calator, incadrat in functie de imbracaminte, obiceiuri, infatisare, limba. 

Toate sunt o intalnire … cu viata, cu trecerea noastra, cu oamenii, cu bucurii, necazuri, in functie de motivul aflarii noastre aici, ca si calatori, in largul terminal T1. 

Ai imbratisat umanitatea, daca ai privit cu zambet ochii omului din salile de asteptare, ce imita viata in cateva mici detalii, de la restaurante, magazine, spatiile nostre de interferenta cu nevoile. Ai întâlnit parcă viața în modelul concentrat al ei, al shortmovie ului ei, presarat pe culoarele întâlnirii globale.

Aici ideile se conformeaza ‘dat’ ului de prezent in deplasare. Mai conteaza putin diferentele.

E mai frumos acasa, dar ma atrage si calatorul de aici, asteptandu-si avionul, destinatia, gandurile, trairile.

Madrid

monday, february 6, 2023

17:17

Aici

 Se aseaza intunericul peste Cuenca. E noapte. Ultima noapte din aceasta minioprire a noastra in locuri cunoscute. E liniste, si in acelasi timp un zgomot al intensitatii intelegand ruperea permanenta a acestor momente. 

Esti acolo unde toate iti creaza imaginea si de nou, dar si de familiar. Primele drumuri aici, primele locuri, si acum le vezi in felul cum incet s au construit ca facand parte din tine, din trairea ta… dincolo de turism, dincolo de obisnuit. 

Stam aici, si am putea sa ne dorim sa ramanem aici, ca o parte formativa a prezentului si viitorului.

Cuenca, sunday, february 6, 2023

Despre momente

 Dintre multele imagini ale vietii… e ceva straniu sa traiesti cu intensitate “acasa”, aici, departe, o alta lume, si totusi a ta, prin prezenta lor, a voastra, din-totdeauna…. un ‘acasa’ in dimensiunea temporalitatii inimii, timpului si locurilor.

poyales del hoyo 

sunday, february 7, 2023 

16.01

Scrisoare

 

                                               Dragă Cristian

                                 Mă bucur mult că ai venit la mine, astăzi, joi, aprilie 26, 2012.

Timpul acesta din copilaria ta nu se va mai intoarce niciodată înapoi. Acum cand visele tale sutn ca fulgii de zapada care acoperă viitorul tau as dori tare mult ca Dumnezeu sa facă parte din el.

            Zilele sunt ca niste pietre asezate pe drumul vieții tale. Unele sunt mai diferite decât altele. Uneori ai vrea sa fie mai lin alteori ai vrea sa fie mai putin prafuite… dar important este sa stii ca viata ta duce la intalnirea fata în față Tata. Drumul tău spre El pleacă de la simpla și copilărească apropiere a incenței tale de măreția Lui.

Tocmai aceasta este El. Stă cu tine și cu mine în duioasa întâlnire a simplității umane cu infinitul existenței.

Dacă nu ai înceta niciodată această întâlnire viața ar fi ca o grădină bine udată, ca un pom roditor ce bucură ochii, gustul și mirosul.

                   Întâlnirea noastră de astăzi e ca o curgere de apa a cuvintelor și a visurilor ce le am cu privire la viitorul tău.

Zilele și nopțile înșiruite ca un gard viu te vor face bărbatul de mâine.

Cuvintele și dragul de astăzi îți vor deveni trăirea și iubirile de mâine.

       Ce ești acum vei pleca spre ce vei fi mâine. Mă cam repet. Este exact ca și cu această pagină albă ce o am înaintea mea. Stă să fie scrisă.

            Nu știu cât mă înțelegi acum. Nu știu nici măcar dacă un mâine va aduce înțelegerea ta. Dar știu că în nostalgia frumosului de a trăi, Tata va avea grijă de tine cel mai bine și cel mai mult. El va veghea, asa cum pasărea își urmărește primul zbor al puiului ei.

 

                                                              DRUM BUN!

                                                                              Dănuț Bursuc, Onești, Bacău

                                                                                     Pentru Cristian N.

Au trecut

 sunt câțiva ani adunați, în trecere...

Nu sunt mulți, dar par o veșnicie...

E mai săracă viața; nu realizăm cum ne-am obișnui în trecerea anilor.

Cât de adânc mai resimt totul?

Astăzi, în același loc, am oprit. Dar fără să continui vizita la locul tău. Nu știu. de ce nu am terminat drumul...

Rămâne un mister

Calyster, tomorrow and a day!

Iași, monday, january 16, 2023

ochi de copil

 Am vrut să privesc totul înapoi, prin ochii de copil.

Nu orașul de astăzi, în care sunt, ci cel in care am crescut, orașul copilăriei mele.

Locuri, clădiri, evenimente. Miros de tei, aromele de prăjituri de casă proaspăt scoase din cuptor, parcurile, aleile pavate cu piatră cubică, pe care mergem, fie in gimnaziu, fie spre liceu, printre casele vechi evreiesti, locurile de unde mâncam înghețată, sau cofetăria de unde luam amandina, krantz ul, pâinea, sau laptele. E un efort, si totusi nu-i prea greu să reprivesc prin ochii de copil totul.

Apoi m-au oprit in trairea mea de atunci, oamenii... cei ce imi erau aproape, părinți, frați, verișori, unchi, mătuși, comunitatea de la biserica noastra de pe str. dr Codrescu nr. 10. In acest mic bulb de existenta urbana, nesemnificativ aparent,  a fost frumosul deplin, toți prezenți, cu chipurile memorate în timpul acela... o vârstă acum, nu prea depărtată de a lor atunci... Momente mai mult sau mai putin memorate, dar retraite, prin drumul la scoala, la liceu, interactiuni cu vecinii la joaca, colegii de clasa, fete si baieti purtandu-si copilaria in straiele vremii nemuritoare. Tresariri ce sunt atasate unei intalniri, unui eveniment, unei realitati, compuse acum in imaginabilul surprins prin ochii prezentului. Privirile si surasul vietii de la biserica, corul in care cantam timid, si fiintele ce au navigat pe cursul vietii mele, toate raman vesnic in sufletul meu.

E greu sa iti aduci aminte fiecare zi, fiecare clipa, fiecare an... fiecare loc... copacul de la iesirea din oras, unde evadam cu fratele meu, la umbra lui, aproape de un cimitir evreiesc ce reprezenta sacrul neatins si necunoscut, ca o bariera de mister si cautare; scara blocului cu copacii si mirosul de salcam, primavare, unde tata ne ruga sa coboram cand bratele lui pline, aduceau mirosul prospetimii aduse de la piata, vesnica galeata cu apa rece, de pucioasa, ce devenea ritualul familiei in verile senine de vara. 

Și am tăcut... nu puteam decât să culeg fiecare zâmbet, cuvânt, strângere de mână, îmbrățișare.... toate erau, atât de intense; toți eram, aproape nimeni nu lipsea. Era forma de bucurie deplină a copilăriei mele... neînțeleasă atunci la adevărata valoare; înțeleasă atât de puțin.

Bârlad, sabat, ianuarie 14, 2023

Imn

 Imn Eviss

Suntem copiii ce aduna chipul Lui divin

In locul definit acum acasa

Din toate colturile tarii, iata vin

La Eviss pentru-o Educatie aleasa.

Ref: E viitor cuprins in anii de liceu

Viata ce o traiesti intaia data

Ingrijorare, sau credinta cand ni e greu

Scanteia vesnicii e chemare

Sublimul a iubi, ce nu are hotare.

Zburam, lucram, visam cu inimile mari

In gand, in joc si suflet implinit

Purtand spre oameni, fara de hotar,

Destinul nostru scris cu El in infinit!

Ref: E intrebare si mereu o cautare

Valori si adevar dintr un deplin

Isus e necuprins de cercetare

Sapand comoara nesecata din divin

Sa implinim a omenirii asteptare.

Aici e locul pentru nazuinte intelepte,

Aici din asteptari, devin purtari curate

Prietenii ce cheamă drumuri drepte

Aici  ne regasim ca nestemate!

Decembrie 2022

Iasi

Lucid

 Nu ai venit.

Te-am așteptat. Cumva în adâncul inimii mele mi-am imaginat cum vei fi.

Calyster... sunt aproape 6 ani. Cum arată viața, locul, dacă ar fi...

Rămâne doar un joc al durerii, așezat în imaginația inimii însângerate.

Există un loc în mintea și inima mea în care pășesc a sacru. E atât de dureros să îmi imaginez o realitate, care nu poate fi totuși reală.

Dar stând în acel loc, tresar la licărirea unei clipe cu tine.

Da, a unei clipe în care fericirea, sensul, împlinirea stăteau nu la o masă a tăcerii, a durerii.

E greu să poți sta mult timp acolo fără ca prezentul să nu îți pătrundă rece în simțuri.

Nu mai ești.

Nu mai poți fi.

Îmbătrânind sau crescând e o formă prin care prezentul poate să îmi joace feste Calyster.

Nu-mi permit luxul de a trăi prea mult în iluziile unui ireal, oricât ar fi de dorit inimii mele înlăcrimate, sau cu gust feeric de bucurie spre extaz, dar doar a unei clipe.

Aștept. Altceva. Altcineva poate ar suna mai deplin și mai demn de realizabil.

Iași, wednesday, january 11, 2023

2:08

 Nu suntem judecători ai visurilor nimănui.

Paolo Choelho citat în Întâlniri decisive, p. 202

Copleșire

     Adevărul este că fiecare ființă omenească ''nu este doar ea; este, de asemenea punctul unic și special [...] unde, o singură dată și niciodată din nou, fenomenele lumii se intersectează într-un mod singular.De aceea, povestea fiecărui om [...] este demnă de toată atenția. În fiecare, Duhul Se întrupează; în fiecare suferă creatura, în fiecare este răstignit Mântuitorul. [...] Viața fiecărui om [...] încercarea unui drum, conturul unei căi. Nici un om nu a devenit el însuși pe deplin [...]. Toți, poartă cu sine, până la sfârșit, rămășițele nașterii lor.[...] Toți avem în comun originile prin mamele noastre [...], dar fiecare are propriul său scop[...]. Ne putem înțelege reciproc; dar interpretarea este ceva ce fiecare poate face numai cu sine.'

Herman Hesse citat de Roberto Badenas în Întâlniri decisive, p. 203

Adevărul în cea mai înaltă formă de înțelegere

 E fără comentarii!!!!   

  "Învățătorul a scris cuvintele Sale în praful pieței și le-a șters neîntârziat; le-a scris în inimile câtorva, dar știe cât de delebile sunt cuvintele gravate în inimile oamenilor. Dacă  doctrina Sa trebuie să rămână pentru totdeauna în această lume și într-un mod în care să nu poată fi șterse niciodată, trebuie să o scrie cu sânge, pentru că numai cu sângele inimii noastre poate fi scris adevărul pe paginile pământului, astfel încât pașii oamenilor și ploile secolelor să nu le șteargă. 

    Crucea este într-un anumit sens, concluzia logică a Predicii de pe Munte. Cel care atrage dragostea devine obiectul urii, iar ura este învinsă doar acceptând condamnarea. Cel mai mare bine, care este dragostea, va fi răsplătit de oameni cu cel mai mare rău de care dispun: crima. "

Giovanni Papini. Historia de Cristo p. 261 citat de Roberto Badenas - Întâlniri decisive, p. 200

New

 Dragul de inceput ar trebui sa marcheze mai des gandirea si existenta noastra.

Nuanta unui nou, unei rescrieri a clipelor, a anilor, a locurilor, a obiceiurilor, ar putea fi o intinerire spre viitor cu explozie de a fi diferit.

Ajungem sa ne renastem spre infinit sau sa ne invesnicim in vechi, neschimbabil, nerealizabil.

Avem sansa imbatranirii in felul acesta, cand reproducem ce e saturat, fara nuante de renastere, de descoperire, de iubire ca extensie, de aha uri si de uimiri fragede si proaspete in traire.

Cineva a inceput, si apoi a asezat ciclicitate spre crestere, sau liniar spre expansiune, depinde de privirea culturii in care te-ai nascut.

Frumosul se seamana prin bulbi de a fi diferit, dinspre a iubi, a cunoaste, a deveni!

Friday, january 6, 2023

Iasi Sararie

16:09