Nu ai venit.
Te-am așteptat. Cumva în adâncul inimii mele mi-am imaginat cum vei fi.
Calyster... sunt aproape 6 ani. Cum arată viața, locul, dacă ar fi...
Rămâne doar un joc al durerii, așezat în imaginația inimii însângerate.
Există un loc în mintea și inima mea în care pășesc a sacru. E atât de dureros să îmi imaginez o realitate, care nu poate fi totuși reală.
Dar stând în acel loc, tresar la licărirea unei clipe cu tine.
Da, a unei clipe în care fericirea, sensul, împlinirea stăteau nu la o masă a tăcerii, a durerii.
E greu să poți sta mult timp acolo fără ca prezentul să nu îți pătrundă rece în simțuri.
Nu mai ești.
Nu mai poți fi.
Îmbătrânind sau crescând e o formă prin care prezentul poate să îmi joace feste Calyster.
Nu-mi permit luxul de a trăi prea mult în iluziile unui ireal, oricât ar fi de dorit inimii mele înlăcrimate, sau cu gust feeric de bucurie spre extaz, dar doar a unei clipe.
Aștept. Altceva. Altcineva poate ar suna mai deplin și mai demn de realizabil.
Iași, wednesday, january 11, 2023
2:08
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu