Dear Calyster
Nu stiu de ce, dar pieptul mă doare în fața suferinței, în fața pierderii.
Sunt cu privirea de acum departe, departe de locul unde îngenunchiam în neputința de a da viața.
Și totuși atunci când revăd în alții pierderea, nu numai că privirea se apropie, dar retrăiesc intens acel ger năpraznic de ianuarie, ce devine un acum, la o dimensiune la fel de reală, și la fel de intensă, ca acum 6 ani.
Da șase ani, ce parcă nu au adunat încă amintiri ale noii realități.
NU știu de ce dar, timpul nu vrea să lase prezentul să sune a normalitate.
Așa că învăț să retrăiesc, să gestionez un prezent continuu.
Iași, februarie 23, 2023
01:09
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu