Un mănunchi de trăire...
atât de mic, că poate încăpea într-un gând de veșnicie...
atât de mare, comparativ cu ideea de clipă ... și de fragilitatea ei, că poate fi numit miracol această trăire.
Miracolul este, atunci când eu, omul, mă plec asupra acestui fir de nisip, și îl... cântăresc... ca o piatră de marmură pe piedestalul unui Dumnezeu ce a dat muntele să fie măreție într-un fir de viață.
last day of january, 2024
Iași
"I come to live out loud..."
What a profound claim.
I wish, as days pass by, to live... the life assumed by what I became inside and outside.
Last day of january, 2024, wednesday
Iași
I found an amazing meeting within these words...
about my obsession on infinite...
so wether you like it or not, it can not be oblivious ...
"Some infinities are simply bigger than others."
"I can not tell you how grateful I am for our little infinity. You gave me a forever within a number of days, and for that I am eternally grateful."
last day of january, 2024
Iași 23:51
Cuvinte dintr-un ianuarie...
E rece aici. Atât de rece, că ai impresia că degetele îți îngheață pe tastatura gândurilor, când te uiți spre trecut.
Uneori ai impresia că fiecare clipă de durere, își așteaptă alta mai dureroasă. Și te gândești să o păstrezi totuși pe următoarea... va fi mereu una mai grea...
Fiecare moment este un infinit de necunoaștere a prezenței tale, dar și un infinit de trăire.
Aceasta este uimirea. Într-o zi, o zi oarecare, se va scrie memorabilul.
Pentru cineva. Cineva atât de important încât clipele nu vor putea fi șterse niciodată din inima cuiva. Ca o pecete pe inimă, ca o pecete într-un infinit.
Așa că, rămâi aici... draga Calyster.
Vei fi mereu, un popas de ianuarie, un drag de trăire, și de a fi...
Uneori e o distanță atât de mică între a fi și a nu fi, atât de neobservabilă...
Și totuși între ele încape infinitul. Între a fi și a nu fi este infinitul tău, și al meu, și puținul suprapus.
last day of january, 2024
Iași
Dacă am putea vedea dimensiunea vieții de pe meridianele maturității depline?
Cum ar arăta?
Valorificând totul, îndrăznind imposibilul, trăind cu greutate pentru orice acțiune?
Așa sunt învăluit de încă o trecere, în 2024.
Suntem în Iași, casa noastră de peste doi ani, și pășind pe plaiurile noilor sau vechilor zile sunetul frumosului din fiecare clipă, ca și posibilitate, mă lovește ca briza mării, sau ca vântul de pe vârful munților. Îmi spune, și îți spune că ești, că există sens, că există valori, că există ființe. Și aici mă opresc.
Ființele dragi mie, toate, se adună să-mi spună valoarea fiecărui sărut, a fiecărei îmbrățișări. Cum a fost în această seară, când după ce am îmbrățișat-o pe Daniela, a început să plângă Clarice, că pe ea nu am îmbrățișat-o. Ce important este s-o strând în brațe pe ea, fetița mea cea mai scumpă din universul acesta, să știi că înainte de culcare, sunt aici.
Cât încă se numără ani, vibrează spree ceilalți, fă-le viața gând și îmbrățișare de iubire.
Iași, str Sărărie 127, today, wednesday, january 3rd, 2024
23:33
