Dacă am putea vedea dimensiunea vieții de pe meridianele maturității depline?
Cum ar arăta?
Valorificând totul, îndrăznind imposibilul, trăind cu greutate pentru orice acțiune?
Așa sunt învăluit de încă o trecere, în 2024.
Suntem în Iași, casa noastră de peste doi ani, și pășind pe plaiurile noilor sau vechilor zile sunetul frumosului din fiecare clipă, ca și posibilitate, mă lovește ca briza mării, sau ca vântul de pe vârful munților. Îmi spune, și îți spune că ești, că există sens, că există valori, că există ființe. Și aici mă opresc.
Ființele dragi mie, toate, se adună să-mi spună valoarea fiecărui sărut, a fiecărei îmbrățișări. Cum a fost în această seară, când după ce am îmbrățișat-o pe Daniela, a început să plângă Clarice, că pe ea nu am îmbrățișat-o. Ce important este s-o strând în brațe pe ea, fetița mea cea mai scumpă din universul acesta, să știi că înainte de culcare, sunt aici.
Cât încă se numără ani, vibrează spree ceilalți, fă-le viața gând și îmbrățișare de iubire.
Iași, str Sărărie 127, today, wednesday, january 3rd, 2024
23:33
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu