aici

 Ori de câte ori poposesc aici...

Lucrurile încep să se așeze a trăiri, 

retrăiri...

a meditație...

A frumos de rostire, sau de gândire...

Așa ca o briză printre miliardele de fire de nisip, a trăiri, a clipe...

Nu știu de ce, dar o parte din mine rămâne ...

pe meleagurile cuvintelor ce răsar... mai mult decât pe meleagurile celor ce au apus...

Sunt un străin recitind... și totuși, printre firele de praf și pânzele de paianjen ce leagă cuvintele rămase pe ulița trecutului meu răsfirat în pagine de ieri, mă regăsesc... uneori mai familiar sau mai fragil cu propriile-mi trăiri...

Aici rămânând singur, pot fi eu, ca o reflexie a nuanței de fi, de a deveni ce trece sau stă ca o dovadă a unui prezent ce se poartă spre mâine în viitorul ce-l voi întâlni ca un trecut, aici!

Dragostea!

 Dragostea nu este de pe aici...

Nu e de pe meleagurile noastre...

Aproape răsare impredictibil, într-o clipă, un moment...

o întâlnire... 

Așează în tine trăiri la o intensitate nenaturală...

te determină să faci lucruri ce nu te-ai gândi că le-ai face...

Rostește cuvinte, de o splendidă frumusețe în raport cu cotidianul nostru de a fi!

Naște în noi trăiri și moduri de a fi ce surprind ce e cel mai frumos în tine ca fată, sau ca baiat!

Mai mult decât atât, sfarmă cu atâta nebagare de seamă egoismul inimii împietrite în propria persoana și 

în propriul interes.

Poate trece peste munți, peste durere, poate înfrunta furtuni și adâncimi, fără să clipească.

Dragostea poate să aștepte... atât de mult ... încât surprinde intensitatea fiecăruia în revedere și trăire.

Dragostea are jocul și poezia ei, ce arată în toate, că nu este de pe aici... 

De unde o fi?

De cât de departe... fiind totuși atât de aproape...

Dragostea apropie...

Dragostea unește...

Nu e nici venetică totuși pe aici......

Dragostea caută...

Dragostea vede...

Dar mai mult decât toate, dragostea nu piere...

niciodată...

dragostea este mai tare ca moartea...

pune-mă ca o pecete pe inima ta!

Ca o pecete pe brațul tău!!!

sabbath, june 29, 2024

Iași 

02:00

simplu și complex

 Lucrurile chiar dacă sunt simple, au o complexitate a lor.

Omul poate vedea simplu, și totuși să fie complex.

Și poate fi complex, și în același timp să poate fi simplificat. 

Știi ce înseamnă, dacă poți explica unui copil, spunea odată cineva.

Dumnezeu păstrează lucrurile să rămână simple, accesibile.

Nimic nu e simplu pentru o minte complexă.

friday, june 14, 2024

1:00

Iași

one thought

 Uneori timpul îți dă privilegiul să meditezi, să evaluezi, să revezi, să gândești lucrurile, ideile, acțiunile dintr-o perspectivă a unui azi, din ieri, sau și pentru un mâine..

Atunci te gândești aș fi putut face așa, sau aș putea îmbunătăți, sau voi face asta în urma analizei, pentru a atenua trecutul.

În fața realității te întrebi cât înseamnă ce faci, cine ești din realitatea însăși?

E grea întrebarea. Cine te-a construit, pentru prezentul vibrat de trăirea ta? Predeterminarea, la ce sunt, la ce fel influențez cercul meu existențial... sau doar educație, viziune, viitor previzibil?

Nici o viziune de viața nu este mai profundă și mai responsabilă decât vorbele unui mare om din creștinism: dacă doar pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea, suntem cei mai nenorociți dintre oameni. 

Prezentul poate determina o viața, un mâine, un infinit. Ești singurul responsabil de infinitul tău și a altora, ca influență.

Infinitul în esență are Garanția Divină.

Iași, friday, june 14, 2024

00:55

One life

 A fost un om, ce lucra la bancă, ce în anul 1939, vizitând Polonia, și văzând condițiile de tabere de refugiați în care stăteau evreii și copii lor, s-a gândit că trebuie să facă ceva, pentru ei. Revenind în Londra, a pus la cale un mod prin care s-au făcut 9 trasporturi feroviare pentru acești copii. Primeau viză, apoi erau luați de foster families în Londra, și în felul acesta, temporar, cum gândea el și echipa lui, au putut ajuta acesti copii.

Al 9 lea transport, ce avea cel mai mare număr de copii, 250, față de 20 de copii cât a fost primul, fiind programat pe 1 sept 1939 - nu a mai avut șansa de a putea pleca din Gara din Praga pentru Liverpool. 

669 de copii au fost salvați în cele 8 transporturi organizate de acest tânăr.

În Praga au fost aproximativ 20.000 de copii evrei, la începutul războiului. Doar despre 200 se știe că au scăpat. 

Timp de 49 de ani nu a spus la nimeni despre aceste lucruri. 

Numele lui este Nicholas Winton.

Cât pot însemna acțiunile unui singur om.

friday, june 14, 2024

00:45

Iași

there are moments

 Sunt momente în viață când ești copleșit.

Poți fi copleșit de întristare. Dimensiuni de pierdere, de tragism, de dezamăgire, ce aproape îmbolnăvesc ființa și o lasă pe pragul unei prăpăstii de nonsens, și de lipsa dorinței de a mai trăi. Ai vrea ca să nu mai existe timp, să nu mai existe nimic, viață să fie o extindere a neantului ce deja acaparează parcă plenar existența. Apoi apare un licăr de lumină. O direcție pentru care întunericul începe să-și piardă puterea.

Poți fi copleșit de o povară. A unui examen, a unei situații de rezolvat, a unui eveniment.

Aici, ai pe umeri o greutate, ce pare că este cât întreg pământul. Nu vezi dincolo, pare că nu poți trece, că nu ai puterea necesară, să rezolvă, să crezi că poți. Primul lucru este vizibil, atunci când ai pășit prima data... timid, apoi perseverent prinzi curaj, și descoperi puterea implicării, și dedicării ce o are inima și mintea ta. Investindu-te, retrospectiv înțelegi că lucrurile devin posibile.

Poți fi copleșit de o bucurie, de un extaz. E vorba de un moment ce îți dă aripi pentru 1000 de ani. O (re)întâlnire, un cuvânt, o trăire. Aici e locul în care poți gândi în termeni nemuritori, paradisiatici. E vorba de o concentrare și o intensitate de emoții că dintr-o dată poți înțelege atemporalitatea, sublimul și necesitatea infinitului. E forma supremă a trăirii împlinitoare, în modestia realizării că există un timming și factori multipli ce pot construi realitatea mult dincolo de limitarea umană. 

Toate aceste copleșiri sunt de fapt clipe. Clipe ce pot fi extinse, clipe ce pot fi pierdute, diminuate, clipe ce pot fi repetate. Modul lor de trăire compune viața în construcția momentelor memorabile. Atât de multe clipe sunt de fapt lăsate în neantul pierderii, al nesemnificativului, irelevanței, încât conștientizându-le am sentimentul că aici ar trebui să fie copleșirea autentică a umanității în fața timpului... e mult ... nicidecum doar o clipă...

Și totuși nu e doar atât. E viața unui om, cu impact între oameni, și de la oameni la națiuni.

Friday, june 14, 2024

00:35

Iași

Honor HIM

 Creștinismul este singura cauză reală pentru care merită să trăiești, și să mori.

NU o spun eu, o spun milioanele de martiri.

Veti spune că pentru multe cauze au murit oamenii de-a lungul timpului.

Da, de la diverse ideologii, la un teritoriu, o țară, sau o familie, un blazon, o dinastie.

Dar creștinismul nu doar că le însumează, toate aceste motive, ci  arată chiar că aceste cauze luau din întregul conținut al cauzei lui.

Dacă este vorba de un nume, o familie, Christos, este numit frate, și pentru numele Lui au murit milioane de oameni.

Dacă este vorba de o Țară, atunci toți martirii pot vorbi despre orizontul Paradisului așteptat și visat. 

Dacă este vorba de o ideologie, atunci puritatea, neprihănirea, Legea Divină, sunt ideologii unice.

Dacă ai o cauză pentru care merită să mori, atunci ai și pentru ce să trăiești.

Asta îl face unic, că însumează cauzele și cauza Țării promise și a veșniciei.

Așa că abordează cauza, pentru care merită să trăiești și să mori.

miercuri, iunie 12, 2024

17:01

Iași