Ori de câte ori poposesc aici...
Lucrurile încep să se așeze a trăiri,
retrăiri...
a meditație...
A frumos de rostire, sau de gândire...
Așa ca o briză printre miliardele de fire de nisip, a trăiri, a clipe...
Nu știu de ce, dar o parte din mine rămâne ...
pe meleagurile cuvintelor ce răsar... mai mult decât pe meleagurile celor ce au apus...
Sunt un străin recitind... și totuși, printre firele de praf și pânzele de paianjen ce leagă cuvintele rămase pe ulița trecutului meu răsfirat în pagine de ieri, mă regăsesc... uneori mai familiar sau mai fragil cu propriile-mi trăiri...
Aici rămânând singur, pot fi eu, ca o reflexie a nuanței de fi, de a deveni ce trece sau stă ca o dovadă a unui prezent ce se poartă spre mâine în viitorul ce-l voi întâlni ca un trecut, aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu