Sunt momente în viață când ești copleșit.
Poți fi copleșit de întristare. Dimensiuni de pierdere, de tragism, de dezamăgire, ce aproape îmbolnăvesc ființa și o lasă pe pragul unei prăpăstii de nonsens, și de lipsa dorinței de a mai trăi. Ai vrea ca să nu mai existe timp, să nu mai existe nimic, viață să fie o extindere a neantului ce deja acaparează parcă plenar existența. Apoi apare un licăr de lumină. O direcție pentru care întunericul începe să-și piardă puterea.
Poți fi copleșit de o povară. A unui examen, a unei situații de rezolvat, a unui eveniment.
Aici, ai pe umeri o greutate, ce pare că este cât întreg pământul. Nu vezi dincolo, pare că nu poți trece, că nu ai puterea necesară, să rezolvă, să crezi că poți. Primul lucru este vizibil, atunci când ai pășit prima data... timid, apoi perseverent prinzi curaj, și descoperi puterea implicării, și dedicării ce o are inima și mintea ta. Investindu-te, retrospectiv înțelegi că lucrurile devin posibile.
Poți fi copleșit de o bucurie, de un extaz. E vorba de un moment ce îți dă aripi pentru 1000 de ani. O (re)întâlnire, un cuvânt, o trăire. Aici e locul în care poți gândi în termeni nemuritori, paradisiatici. E vorba de o concentrare și o intensitate de emoții că dintr-o dată poți înțelege atemporalitatea, sublimul și necesitatea infinitului. E forma supremă a trăirii împlinitoare, în modestia realizării că există un timming și factori multipli ce pot construi realitatea mult dincolo de limitarea umană.
Toate aceste copleșiri sunt de fapt clipe. Clipe ce pot fi extinse, clipe ce pot fi pierdute, diminuate, clipe ce pot fi repetate. Modul lor de trăire compune viața în construcția momentelor memorabile. Atât de multe clipe sunt de fapt lăsate în neantul pierderii, al nesemnificativului, irelevanței, încât conștientizându-le am sentimentul că aici ar trebui să fie copleșirea autentică a umanității în fața timpului... e mult ... nicidecum doar o clipă...
Și totuși nu e doar atât. E viața unui om, cu impact între oameni, și de la oameni la națiuni.
Friday, june 14, 2024
00:35
Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu