Mi e dor sa-mi fie frig.
Zilele se topesc, ca un munte de
lava.
Sorele, printre, stanci, printre pini, ramane invingator, mai pre sus de muntele Cuencai ce ar fi trebuit sa-i doboare prin semetia lui, indrazneala lui sub forma de toropeala.
Raul de munte e singurul care totusi rastoarna aceasta stare de lucruri - el ne ia respiratia, cand trupul nostru se alipeste de el. Si faca asta
nencetat, aruncand in derizoriu si cele 36-38 de grade, si rosul pamantului ce iti spune ca soarele a
trecut pe acolo.
Ca o aripa in bataia inaltimii asa ramane zborul nostru ca amintire pe meleagurile tale, orasel iubit.
2024 Cuenca - miercuri, august 7, 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu