Rasare inca o dimineata.
Se pregateste inca o zi.
Nimeni nu stie a cata este pentru Pamant, pentru oameni.
Fiecare loc, fiecare om are sansa de a trai vesnicia, viitorul, viata, in timpul ce i se aseaza inainte.
Actiuni, interactiuni umane, ganduri, nazuinte, planuri, dar mai mult decat toate - devenire. Cu fiecare zi ce trece, alegem ce devenim, ce structuri de gandire ne vor determina sa actionam, astazi, maine, si pentru vesnicie.
Locurile sunt statice, destul de statice, oamenii sunt destul de mobili, dar in acelasi timp, devin statici, predictibili in felul de a fi.
Egoismul si iubirea, cele doua “sisteme de gandire” ale omului, sunt exponentiale ca raza de actiune si devenire. Dar ca principii, doar unul devine static, pierzand dimensiunea existentiala si exponentiala - egoismul. Pentru ca iubirea si binele inving, chiar daca uneori “intarziat.”
Locurile isi creaza frumosul, peste fiecare clipa din zi, prin “omul care-l sfinteste.”
Omul isi creaza frumosul peste fiecare clipa, prin devenirea mai aproape de caractrul Creatorului, sau mai urat, prin departarea de imagine si princiipiile Lui.
El nu se schimba, e vesnic, sau spus diferit, felul lui de a fi, e perpetuitate garantata a vietii.
Orice alt mod de a fi, astazi, este de fapt un apus de oameni.
Sa fie si rasarit de oameni... ca El.
Sagunto Advenitst Colegio
Sunday, august 4th, 2024
10.33
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu