despre a fi

 Sunt consternat in fata gandurilor, a legăturilor ce se realizează în mintea mea. 

Cel mai complex, într-un final, este să înțelegi, să faci o distincție clară, lucidă, între ce e real, și ce nu este. Stai și analizezi, lucruri, situații, trecute sau prezente, și te intrebi, onest, vulnerabil, ce a fost, ce este...

Cât din trecut mai este real, din ce erai, din ce ai făcut?

Nu poți fi omul de acum 10 ani.

Entuziasmul, puterea, acțiunile... 

Și nu doar aici e problema...

Cum poți face o distincție reală a lucrurilor, sau mai greu, a sentimentelor, a trăirilor.

Când negi realitatea, este o boală, când vezi realitate, ce nu este, e la fel de grav. 

Și totuși avem acest obicei. 

Vinovat ești când, deliberat, alegi ca fiind real ce nu este.

Și totuși exita un mod de a numi lucrui ce nu sunt, ca și cum ar fi, și a nu fi o problemă.

Cel mai grav este, când, în acest demers, concluzionezi prin cuvântul: contează?

undeva în București

spre ora 9

Despre om

 Astazi am vazut omul gol, ca în prima lui zi edenică de pierdere a slavei lui. Frunzele de smochin erau chiar un hilar monument al simplității și micimii potențialului uman, în efort singular de a rămâne om - ce au arătat temporalitatea realizărilor umane.

sunday, september 22, 2024

Cudalbi/Pechea

Am putea să-ți spunem simplu...

 Draga Clarice

Esti aici, unde inima noastra a intalnit iubirea in cele mai frumoase expresii umane si divine.

Nu am anticipat niciodata cum vei fi, si inaltimea trairii tale.

Ma uit la tine, si intalnesc puritatea, si sensibilitatea ce ne incanta prezenta!

Esti chipul ce ne cucerește necurmat!

Te iubim, asa cum nu iubim pe nimeni pe lumea aceasta!

Ne esti mereu bucurie si fericire ca o imitare si cunoastere a absolutului!

Ori de care ori canta prezentul ziua ta, îngenunchem a dar din infinit.

Clarice daca ai sti cat de dorita e prezenta ta, si cat de mult inseamna sa te vedem pictată, ca o operă de artă, exprimând bucurii atât de natural dar mai ales pășind pe drumul fericirii langa Dumnezeu pentru vesnicie!

sabbath, september 21, 2024

00:20

Stupini

finit și infinit

 Căderea în păcat, respectiv răul, devine într-o formă destul de clar limitat - predictibil.

Prin definiție, ca o deformare, alterare a binelui, nu face altceva decât să bântuie temporar beția unei realități artificiale de surogat nedescompus ca și toxicitate, unui ființe suficient de naive, ca o imaturitate a binelui empiric subnutrit.

De cealaltă parte binele este un mister de naștere a infinitului nexplorat, ce așteaptă ca vălul necunoașterii să fie descoperit de încrederea ce o oferă iubirea, în forma ei irezistibilă inimii dispuse să se lase cucerit de realitatea percepției definirii omului, umanului în raport cu infinitul, veșnicia, divinul.

friday, september 20, 2024

24:00

Stupini

despre singurătate

 n-am gândit la asta foarte des...

dar aplecându-mă asupra-i, mă surprinde...

singurătatea...

Când mă uit la ea, la mine, la alții...

văd o formă de creștere, că poți medita, analiza, poți să te vezi mai bine.

Sau poate fi o formă de antisocial, ce există în fiecare dinre noi.

Poate fi un egoism mascat, sub pălării de retragere în căutarea lucrurilor tale, ce le vrei doar pentru tine, în noapte sau zi; o fărâmă sau un munte de mândrie, de superioritate ce nu te lasă să te cobori spre trăiri diferite. Și frica poate crea dorința de a nu fi, decât tu; sau durerea, unde știi că nimeni nu poate înțelege, trăi, păși pe aici, în pielea ta...

Mai este și singuratatea ca și chemare, în care aștepți ca într-o stație de tren, momentul când ajunge ceva-ul potrivit dorințelor și planurilor tale. 

închei punctând singurătatea umana în căutarea divinului, probabil una dintre cele mai hrănitoare forme ce în interacțiune cu altă dimensiune de a fi, înflorește și se maturizează în a putea exista în raport cu propria ființa, cu exteriorul, dar mai ales în raport cu veșnicia. 

Veșnicia e cu Altul.

friday, september 20, 2024

12:00

Stupini

expunere

 cumva am aflat un gând, citindu-l astazi, în cartea unui om tare drag mie, respectiv Ty Gibson, care mă identifică intens cu o stranie trăire a vieții mele.

Expunerea vieții la rău, adună în tine, sub formă de revoltă, sau de suferință, ceea ce ai privit: un cuvânt urât, un rău produs cuiva, o rană sau o tragedie.

Nu putem gestiona răul dintr-un punct neutru. 

Și mai mult, nu poți rămâne pe această poziție neutră. 

Mă întreb doar atât: de ce nu facem, alegem, năzuim să privim cât mai mult BINELE?

Bun este unul SINGUR!

tuesday, september 10, 2024

16:24

Ore astrale

 Ce este uneori uimitor, că nu percepem pe deplin importanța unui moment semnificativ al vieții!

E pivotal, e crucial, și totuși anumite elemente premergătoare diminuează capacitatea de a le trăi ca atare.

O analiza atentă, înainte, sau măcar după, ar însemna recunoașterea unor astfel de clipe, momente, sau realități, dar și o înțelegere, pentru viitor a demersului de a nu pierde construcția necesară minții și inimii pentru nediluarea lor.

Iași, luni, septembrie 09, 2024

7:52

despre zgomot și liniște

 Despre zgomotul lumii se vorbește des.

Despre liniștea nopții de asemenea.

Dar nu zgomotul lumii este problema uneori. Ci liniștea lumii când ar trebui să nu fie.

Și zgomotul nopții ce naște oameni... nepregătiți pentru zgomotul zilei, sau prea liniștiți când ar trebui să fie zgomotoși, conștienți, vocali în aspectele zilei.

Iași, duminică, sept 08, 2024

13