Sunt consternat in fata gandurilor, a legăturilor ce se realizează în mintea mea.
Cel mai complex, într-un final, este să înțelegi, să faci o distincție clară, lucidă, între ce e real, și ce nu este. Stai și analizezi, lucruri, situații, trecute sau prezente, și te intrebi, onest, vulnerabil, ce a fost, ce este...
Cât din trecut mai este real, din ce erai, din ce ai făcut?
Nu poți fi omul de acum 10 ani.
Entuziasmul, puterea, acțiunile...
Și nu doar aici e problema...
Cum poți face o distincție reală a lucrurilor, sau mai greu, a sentimentelor, a trăirilor.
Când negi realitatea, este o boală, când vezi realitate, ce nu este, e la fel de grav.
Și totuși avem acest obicei.
Vinovat ești când, deliberat, alegi ca fiind real ce nu este.
Și totuși exita un mod de a numi lucrui ce nu sunt, ca și cum ar fi, și a nu fi o problemă.
Cel mai grav este, când, în acest demers, concluzionezi prin cuvântul: contează?
undeva în București
spre ora 9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu