Ploua, dinspre toamna tarzie, ca o ultima asezare inaintea iernii. Doar asa, din nostalgic, din verdele rece, se nasc fulgii de nea, ca o metamorfoza a picurilor de nori…
Ploaia e ultima etapa a vietii inaintea mortii in iarna, ca o garantie a primaverii, sub forma de credinta.
Vineri, 29 nov. 2024
Tg Mures
Petale de trandafir
Cu parfum de divin
Cu atingere de matase curata
Efemer, doar vesnicia sa-nceapa.
Peste firav si carare de crivat
Tu ma porti, peste clipe si neant,
Ca o stea intr-o noapte inchisa
Ca un far, spre departe spre-nalt.
M-ai iubit intr-o noapte, un ieri
Cand eram lira, sa frang asteptari,
Cand spargeam vas de-alabastru,
Lacrima ta peste sterse visari.
Din iubire, te-am pictat necuprins
Sa gasesc, intre spini, glas de sange,
Si sa fiu surprins cand atins,
M-ai cuprins, calatorul ce plange.
Iasi, sabbath, jan 13, 2024
Când timpul trece greu?
E raritate sau obișnuiță...
Îmi era dor de acesta realitate... când mintea putea aseleniza pe orice teritoriu pe care se așezase praful...
Și totuși tu ești viața sub forma vitezei actuale!
Stupini, tu, nov 26, 2024
15:30
Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.
Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".
Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete - lacrimile.
Lucian Blaga
Retrăire
Trec în zbor de zi
Tăcute
Chemările Lui.
În noapte
Șoaptele Lui
Devin nestemate.
Tăcerea mea
Stă așezată pe drum
Sau între spini
Întunericul se risipește
Stanca se sfarmă n bucăți
Când intr o zi, răstignit mă iubește!
Iași, 13 Nov 2024
19:53
Amigifted
Fărâme de timp
Printre neguri de toamnă ruginie
Clipele sunt frunze
Ca leagăn de zile
Ca amintire
La răsăritul vieții
Înainte să învățăm a fi
Clipele ne-au rămas copil
N-au înflorit decât puțin
Fără să rămână pentru cei care vin.
Am rupt din pom cu nesaț
Crezând ca vom trăi ca El
Am fi putut cântări veșnicia
Clipei neimbatranite de fel.
Apoi în prima bătaia de vânt
A unei răcori fără anotimp
Prima Frunză s-a desprins
Peste clipa fără de timp.
Nu mai era nimic de trăit
În culorile dorinței furate
Frunzele clipelor nostre s-au ofilit
Până infinitul să se arate
Și apoi intr o primăvară eternă
Isus si- a dat pentru tine ultima clipă
N-a mai dorit fără noi a fi
Iubire și timp nerisipa.
13 Nov 2024
Iași
19.00 Capelă Amigifted recited
Fulguie din mâine
Trăire din tine, din mine
Să fie frumos
Să te-așterni ca un cald brumos
Picură rouă zori de infinit
Traiectorie spre zenit
Să trăiești în acum
N al veșniciei drum
Pământul se întoarce spre sus
Ca un dor nepătruns
Clocotesc gândurile
Au apus în răsărit vremurile!
te rog pășește prin sfera trăirilor tale nedeghizate.
Fii sincer, vulnerabil și deschis cu tine însuți, înaintea vieții, a spuselor tale, rostite sau materializate.
Doar atât îți cer. Toate vor trece, ca o haină ce o dai jos, până vei rămâne gol, doar tu, în curatul, sau mai puțin curatul suflărilor tale. Și atunci Cineva te va acoperi, pentru îndrăzneala de a fi dispus să nu ai nimic, decât ce îți oferă El pentru îmbrăcăminte. Și uimitor, ești tot tu, rămânând.
Iași,
wednesday, nov 13, 2024
00:27
Liniștea nopții e timpul când te opresc și te aud cel mai clar!
Iași, wed nov 13, 2024
00:13
Dacă ar fi să înțelegi să trăiești o ultimă zi, pe deplin? Ce ai scrie pe această ultimă pagină a vieții tale?
În ultima Lui zi, a dorit să știm că iubirea Lui a însemnat dispoziția de a ne iubi până la sacrificiu până la capăt!! De fapt de aceea a venit la noi, să ne spună și să ne arate această ultimă zi!!
Iași, wednesday, nov 13, 2024
00.11
