Fărâme de timp
Printre neguri de toamnă ruginie
Clipele sunt frunze
Ca leagăn de zile
Ca amintire
La răsăritul vieții
Înainte să învățăm a fi
Clipele ne-au rămas copil
N-au înflorit decât puțin
Fără să rămână pentru cei care vin.
Am rupt din pom cu nesaț
Crezând ca vom trăi ca El
Am fi putut cântări veșnicia
Clipei neimbatranite de fel.
Apoi în prima bătaia de vânt
A unei răcori fără anotimp
Prima Frunză s-a desprins
Peste clipa fără de timp.
Nu mai era nimic de trăit
În culorile dorinței furate
Frunzele clipelor nostre s-au ofilit
Până infinitul să se arate
Și apoi intr o primăvară eternă
Isus si- a dat pentru tine ultima clipă
N-a mai dorit fără noi a fi
Iubire și timp nerisipa.
13 Nov 2024
Iași
19.00 Capelă Amigifted recited
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu