In ziua nasterii lui omenirea a tacut nestiind ca se va decide mult mai mult decat un simplu destin de om.
Cine știa, cine intelegea ce avea sa insemne acea si?
Era cat pe ce să plece - grupul de ingeri- venit pe Pamant, fără sa rezoneze , fără sa intalneasca asteptarea oamenilor - dar au găsit un grup de păstori.
Dumnezeul nu poate lasa Lucrurile Lumii așa cum sunt!
Ingeri au incoronat putinul de asteptare întâlnit in acea zi pe Pamant.
Si au cântat:
Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe Pamant intre oamenii placuti lui.
Lk 2.14-15
Oprește te … lasă emfatuarea momentului… și uite te dincolo de sclipirea umana a sarbatorii.
Te invit să privești în arhiva sufletului tău - la această sărbătoare … E prăfuită - lăsată doar o data pe an …
Cerul a spus atât de puțin odată cu nașterea Lui…
Oamenii ar trebui să spună mai multe.
Îl vezi? Îl știi?
“Crăciunul a fost asociat mereu cu bucuria, dar modul în care e celebrat amintește prea puţin despre festinul de bucurie la care au participat îngerii și „oamenii plăcuţi Lui” cu prilejul nașterii lui Isus în Betleem.
Străzile ambalate în lumina miilor de beculeţe, brazii grei de podoabe, felicitările cu motive de Crăciun, darurile înfășurate în hârtie lucioasă și mesele care gem de greutatea meniurilor festive nu pot și n-ar trebui să estompeze vreodată bucuria că Dumnezeu a luat chip de om.
Că a călcat cu talpa piciorului pe o planetă condamnată, că i-a privit în ochi pe cei mai neajutoraţi semeni, că i-a atins pe cei de neatins și i-a iubit pe cei de neiubit, în timp ce le arăta drumul spre Casă.
Dacă strălucirea fascinantă, dar atât de efemeră, a unui Crăciun dezosat de miracolul divin este tot ce contează, atunci cei singuri, cei nevoiași, cei ajunși la capătul resurselor nu pot spera la nimic mai bun decât la a privi din întuneric la ferestrele luminate sărbătorește ale vecinilor mai norocoși ca ei.
Dar dacă, dincolo de agitaţia unei lumi înfometate de sărbătoare, Îl pot vedea pe Acela care a croit drum între cer și pământ, născându-se în umilinţă și murind în batjocura celor pe care venise să-i salveze, atunci nimeni nu e prea nenorocit ca să nu aibă motiv să se bucure. Și astăzi, și mâine, și cât timp va trăi Dumnezeu.”*
Iisus Este special nu pentru ce are, ci pentru ce ce este. Ne ar fi umilit irecuperabil dacă ar fi venit cu ce are si ne ar fi umilit mai mult dacă nu ar fi fost copil, ascunzand dimensiunea binelui, a curatiei morale, a neprihanirii, a Slavei si a sfinteniei.
Și vine să traiasca de astăzi in viața ta … spre ceilalti - in ieslea leagan al umanitatii in care esti si tu chemat sa te nasti si sa fii El, pentru altii.
Iaşi - sambata, decembrie 14, 2024
*Carmen Laiu Semnele Timpului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu