Astazi m-am lovit cu capul de prag
Uitasem cum e!
Era pragul universului!
Un univers cu nori
Si cu lumina
Era aglomerat, prea aglomerat printre stele
Trecând cu anii lumina.
Si totusi …
Asa cu distante de trecut la picior
M-am prafuit intergalatic in singurătatea micii mele lumi.
Cand m-am gandit la ea, in indepartarea locului
E prea … aici…
Unde aud in apropiere ecourile gaurilor negre.
E sunet de trecut, de prezent sau de viitor aici?
Cum sa te nasti aici!?
Cum sa te auzi aici cand gandurile
Sunt risipite cat o cale lactee?
Hmmm si totusi chiar si aici… ma uit in zarea universului dupa Tine!
Gravitez spre lumea Ta, cand imi esti Tu, calea, adevarul si nastere din nou
Prezenta Ta ma creeaza…
Persoana Ta ma recreaza!
Sunt langa Tine!
Iasi
00:21
Friday, Febr 21, 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu