Privesc copacii.
Sunt acolo, ca o bucurie de neimaginat.
I ai asezat in pamant de mici, aproape nu se vedeau…
Sau mai mari putin… in bataia vantului erau ca niste copii.
Si acum vezi primul rod- doua pere.
Sau vezi cum au resit sa invinga timpul si seceta si pamantul arid…
Si cand il vezi, sau il atingi e verde… a reusit sa razbata…
Intr o zi ne vor invinge razlet vazduhul!
Abia astept ziua aceea, cand nu va voi mai cauta prin iarba prezenta voastra,
Intre timp, catre o”celebritate” 🙈🙃
‘Voi stiti ca prezenta voastra a insemnat ceva aparte in rastimpul trecerilor noastre!’
Tot aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu