Cate secunde, cate ore, cate zile s-au perindat prin trǎirea mea, cati pasi au cuprins locurile si ce distanta de spatiu a cuprins timpul existentei mele?
Mai sunt eu dupa un an, dupa doi, dupa noua ani?
Cu mine timpul si spatiul in ce nuante se aseaza spre definire si observare?
Fara mine, imi pot imagina culorile tabloului ?
Culorile incep sa si reia valoare, intensitatea si contrastul!
Privesc o lume, un spatiu, ca pe un dat al adaptabilitatii…
E deja ieri in lumea mea, doar cand ma pricesc prin ochii care nu mai sunt.
Timpul fura din mainele timpului si a spatiului cuprins in existenta ce o puteam avea.
Singur intr un maine in care trebuie sa ma regasesc.
Si traiesc trairea ta, a mea, a celuilalt ca bucurie in descoperire.
Existam Clayster!
Uitand sau perpetuand dorul si frumosul de a trai!
Cernica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu