Nu Stiu cat de multe au fost momentele in care privind viața, viitorul, devine o forma de trăire cu emoții adânci de analiza, si decizii, maturitate si melancolie, in care înțelegi privilegiul de a trai, de a fi gustat din forme atât de rare de fi - iubire, durere, curaj, aventură, vise, împliniri, extaz, uimire, speranța ...
Toate sunt adunate in inima de om, ce poate duce, si poate purta mai departe aceste trairi parca adunate de veacuri, parca repetate de veacuri, dar care insusinduti-le pot fi confirmate mai departe ca fiind vrednice de a fi gustate ca un elixir de infinit.
A fi om purtat pe valurile timpului, spre un maine, spre o ținta înaltă ca veșnicia e forma cea mai înaltă de a fi, si a avea puterea de a merge mai departe, indiferent de furtuna, de nou, sau de greu...
A fi om e drumul maturității in a gestiona viața, la înaltul ei privilegiu spre infinit.
Cernica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu