Esti chemat sa traiesti viata la fel de intens, fie ca timpul e mai mult, sau mult prea putin.
Timpul te impinge sa traiesti chiar si atunci cand crezi ca nu mai poti inainta.
Infumurarea sensului, pentru lumea aceasta este absurda, ca si casa din aburi de fum.
Am fost creati sa fim mari, spun unii, sa fim cineva...
Viata aceasta nu poarta decat umbre si tenebre.
Imparatia mea nu e din lumea aceasta! Spunea El, Unicul ce avea viata in El Insusi.
Viziunea noasta aici este una neglorioasa. Pierdem.
Dar atunci cand suntem slabi, suntem tari, umilinta vine intai si apoi inaltarea. Tot se mizeaza pe alte slogane atat de usor de inteles in imitarea efortului, de a deveni cineva cu viata ta. "Tu poti face, poti deveni... e luciferic, chiar si in materia spiritualitatii plasmuite, sau a motivationalului inselator.
Realitatea este ca viata noastra nu are nici un sens, e durere, imbatranire, umilinta, ca vrem sau nu vrem sa recunoastem.
Ce schimba paradigma considerabil este vesnicia prin clipa de acum.
O speranta si o asteptare spre vesnicie poate schimba real prezentul. Dar de altfel, tu nu esti mare. Esti la fel de dependent de viata., ca in ziua in care te nasteai si doreau plamanii aer, cu orice pret. 'Eu sunt' spune doar El. Eu nu sunt.
Realitatea ta fara El este ca nu esti. Nu poti fi. Ne poti/ nu vei ramane.
Si aceasta realitate lasa lacrima sa se intoarca in tarana.
Niciodata n-ai fost creat sa fii cu viata in tine insuti. E limita de a fi creatie. Dar a avea viata, chiar si
prin dependenta totala de el, inteleg aici, ca e ceva extrem de important si maret. A trai.
Aici sunt doar ca sa primesc invesnicirea Lui. Asa am fost cu intotdeauna, cu dependenta de invesnicire.
Cu umilinta, si mic, recunosc... depind de viata, singurul ce se numeste Viata.
Multumesc si facem cunostiinta!
Traiesc! Dureros uneori dar cu vise si sperante din azi spre un maine de inviere si vesnicie!
Luni, aprilie 10, 2017
Onesti
21:39
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu