Thoughts - Nuante de caracterizare in fiinte

"Ervin: O personalitate stabila de mister si aura, de rug si clipocit de paraias. Capabil de investitie pasionala cu tablou artistic sau pur practic, intre un acum sau visare de idealuri precise si chiar neatinse inca.
Uneori tacut, alteori puternic argumentativ, uneori prezent, alteori disparut fara urma, purtat intre plan si datorie sau dorinta si libertate, asezat ca o preocupare de vesnicie ce se maturizeaza in lupta si abandon de cantec spre infinit!"

"Stephan: Este imaginea baiatului ce descopera universul, de veacuri iubit si aprofundat prin/de generatii. Mirarea si 'evrika'/wow-ul descoperirii ramane o traire interioara, neexprimata, ci doar tradata de de vidul, nevoia de informatie, certitudini sau de persoane ce pot avea similitudini de interes si pasiune onesta!
Stabilitatea si devotamentul, precum si nevoia de atasament la nivelul increderii definesc lejeritatea de a aborda si indragi persoane, locuri evenimente sau preocupari suprapuse.
Cuvintele exprima o pasare eliberata din colivia conventionalului spre mai mult!"

"Miruna: E o frumusete aparte felul ei de a trai si a exprima realitatile. Vorbeste cu maturitatea unei fiinte ce a cantarit lucrurile si le exprima cu solidaritate fata de ele, convingere si stabilitate. Nevoia a creat oportunitati de exprimare a relatiei sora-frate; Stephan insotind-o la masina pentru valiza, iar ea dragalas aducandu-i scaun fara ca Stephan sa ceara. Nu doar ca un deranj lingvistic pastoral adus la tacere, ci ca o reflexie a iubirii, pentru confortul fratelui ei. Vesnic chip al iubirii, in zambet celest de puritate si zbor fara lacrimi expuse!"

"Blanca: Chipul actual al tau, cu o personalitate mai mult decat stabila, insetata, intre doua culturi cu franturi de tranzitie.
Jocul nestavilit de giumbuslucuri exprimate atat de curat si neumbrit de politici imbatranite in hainele varstei. Ochii tai, ca o reflexie a mintii si a sufletului inimii straine de duplicitate, fals, combat existenta in hainele naturale ale intelegerii ascutite si in forma timpului ce se varsa peste persoana si parerile tale.
Esti un vis nestavilit in materializarea infinitului, in proportie de clipa si traire intensa spre mai mult, nerisipit!" August 24-28, 2016 Poiana Pelegii - Retezat

"Cristina: Tablou actualizat intre imagine din trecut spre prezent, cu o cautare de divin ce nu ramane neobservata.
Zambet presarat cu duiosie, interes neafectat de egoism in defavoarea persoanei in care se investeste.
Mers gratios al cuvintelor exprimate, ca o reflexie a unei gandiri mature, profunde, ce poate influenta si stabiliza timp de furtuna sau calm nepotrivit.
Doritoare de vesnicie, ca o pasiune de neoprit si imposibil de mimat sau suprimat!" August 24-28, 2016 Poiana Pelegii - Retezat

"Robert: Pasional, cu trasaturi practice, furtunos in actiuni sau exprimare.
Cu spirit practic ascutit in nuante ingineresti de rasfat al detaliilor lucrurilor ascunse obisnuitului. Insetat in a aduna parti de km, de tara, realitati sau lume, in mana ce acopera degajat arta explorarii prin condus.
Purtat prin definitie catre aparare si dreptate, cu nuante si substanta de corectitudine nepolitica!"

Jurnal 1: August 24-28, 2016 Poiana Pelegii - Retezat

Sunete

Dintr-o iarna fara sfarsit
... o imagine de inviere...
O primavara timpurie,
Pasesc timid... un nou inceput ce as dori sa-l pot refuza,
Dar sunt nevoit sa fiu asezat in timp,
Ca o initiere melancolica a primilor pasi...
Strain!
...

Cu glas de flori in miliarde de culori.

Asteapta,

Ca un vas ce se pierde in necuprinsul oceanului!


Luni, februarie 27, 2017
Onesti 21:44

Acelasi vis!

Acelasi vis!


De ai sti fetita mea
De câte ori,
În chipul si în glasul tãu
Am asezat din inimã
Un nesecat izvor,
De cânt si de imbratisare pentru viitor.


De ai sti privire gingasã ce esti,
Cum gânguritul si zâmbetul tãu,
Ne a rascolit din întristare ne-ntrerupt,
Pe drumul necuprins de cãlãtor,
Un nesecat izvor,
De Paradis în asteptare si de dor.

De ai sti copilã cu parfum de vesnicie,
Ca fiecare clipã lângã tine
E-un dar divin,
miracol ce ne poarta cãtre infinit.
Ce sparge al pãmântului zavor,
Cãtre divinul nesecat izvor.

O, tu fetita mea,
Cât vom trai, cã-i mult, ori cã-i mult prea putin,
În gând si ochi, te vom purta mereu,
Înlãcrimati,
Cã tot te-nalti sã zbori din cuib.
Vãzduhul iti asteaptã aripile-n zbor...
...Cât încã pasii tai, se tot aseaza langa noi,
Ne tii de mana,
Si ne legi invesniciti,
Traind in clipe, spre acelasi vis nemuritor.


Pentru Clarice
Luni, februarie 20, 2017, Onesti
11:13

Îmbrãtisare

Te privesc...
Printre zile, de aproape si de departe... încã mai esti!
Ziua aceasta te ascunde mai mult, si mai adânc! Si toate de acum înainte...
Niciodata nu vom mai fi la fel.
Pasul devine ca o umbra ce nu poate sa-si ia niciodata forma realitãtii.
Viata a devenit ca o dimineatã rece, singuratica, sãracã, strãinã, un mers pãtãt de spatiul luminii difuze, ce-mi naste intrebarea dacã e vis sau sunt treaz!
Nu mã stiu si nici nu mã vãd mai departe de 'acum si aici', decat cate putin în fiecare clipã, uimit cum îmi adun zilele, încet, nespus de încet.
Fosnetul pasului imi aratã cã nu visez.
Viitorul este ca o imagine rãmasã în fundal... ca o reverberatie sugrumatã cu fiecare privire lãsatã sa cadã înlãcrimatã pe pãmânt...
Si doar asa rãmân si/sã te îmbrãtisez...

No more words
Luni, februarie 13, 2017
22:19 Onesti

Trecere

Trec zilele!
Ca un zbor de pasare!
Ca un iures intre apus si rasarit!
Mai esti?
Ramanem inca aici!
De ce? Ma port mai departe, spre un necunoscut! Sa asez in propria vietuire sansa de investire spre celalalt.
E ceva mai important decat a fi imaginea Lui, a Creatorului spre un altcineva?!
Pierdem clipe, pierdem ganduri... ne pierdem pe noi insine in zile. Una cate una, si unul cate unul.
Intr-un singur fel suntem "invesniciti"; spre celalat.
Ramanem.
Si totusi vesnicia ramane incomprehensibila capacitatii noastre limitate de timp si spatiu.
Cum as putea vreodata sa-ti strang in brate veacurile de ieri si spre maine!
Te-astept!

Duminica, februarie 12, 2017
Onesti

Liniste

Toate par sã se aseze cu trecerea timpului.
Mai putin sufletul meu!
Pe cat de adanca e rana, pe atât de strãin mã simt într-o realitate rece, ce devine convingãtoare prin impunere.
Parcã trãim realitãti paralele. Retrãiesc intens clipa unei zile fara apus!
E liniste.
Mai esti?


Luni, februarie 6, 2017
Bârlad