Asteptare!

E aceiasi zi...

Aproape acelasi an

De fapt acelasi glas al cantului ramas oprit...

O lacrima nestinsa peste zilele ranite

O zi cat sa cuprinda un ocean nestavilit.

E parca a popas in timp lipsit de noi,

Ca am trait, e zbuciumul si linistea din zbor,

E noapte fara rasarit, etern razboi,

Si tot ne amanam realitatea ranilor ce dor.

Si e tarziu, mult prea tarziu in necuprinsul de-asteptare,

Dar am deprins tacere-n suferinta fiecare,

Doar din divin primim in prabusire-mbratisare,

Si ochiul tot privind in orizont visare...

Nu e aceiasi zi, un an a mai apus,

Cu ticait de dor mai mult de cat un univers,

Priviri de iarna, vorbe ce~au ramas de spus,

Iubire de purtat, si de-ascultat un ultim vers.

Si pentr’o clipa, din zilele îngemanate sa ne fie,

Rasar incet spre noi sclipiri  de vesnicie!

Astazi, luni, ianuarie 15, 2018

22:24 Onesti

No more words

retraire

Se lasa noaptea peste sufletul nostru.

As vrea sa dorm, dar nu pot.

Mi e glasul inabusit de lunile scurse ca un izvor de munte.

Dar e liniste. Mai liniste ca inainte!

21:39 e o ora inscrisa in nemurire. Dupa exact un an stau asezat intre doua veacuri, doua lumi. Lumea lasata in urma acum un an, avand un prieten drag in ea, si lumea de atunci incoace. Mai zbuciumata, mai amara, o nastere pentru o realitate necunoscuta ca durere si viere.

Dar e liniste! Si e incredere deplina. 

Peste putina vreme rasar zorile adevaratei vesnicii.

Astazi, luni, ianuarie 15, 2018

21:40 Onesti
No more words

Reculegere...

Apune inca odata ziua!
Mantia noptii se aseaza confortabil pe cerul albastru al unei zile, romantizand dimensiunea ei colorata spre frumusetea serii, si a odihnei, ca parte integranta a vietii ca o oglindire a zilei.
Ma asez in apusul unei saptamani.
Ferestrele sunt larg deschise timpului scurs pe albia locurilor cuprinse de calator.
Meditez la idealuri de oameni, de locuri, de viata unica sau a unui grup, sau a unei tari ca intreg (frumoasa rezonanta a saptamanii acestea prin vizita la Iasi).
Generatii de oameni, ce au creat istorie mai mult decat a unui individ. (cu referire la o preocupare aparte pentru: “La inceput a fost sfarsitul” de A.G.)
Si totusi o istorie, o glorie, se poate frange atat de repede, atat de usor.
Oamenii pot fi mintiti, incepand cu ei insisi.

Ma gandesc la principiile divine ce au fost pierdute in Eden, odata cu apusul singurei istorii umane, perfecte si fara regret dar si stabile.
De atunci ne repetam tragedia. Traita de alta generatie, sub forma noului, la fel de subversiv.
Cum poate un ideal al realitatii de Paradis, sa supravietuiasca atat de multe veacuri de la pierderea lui? Am putea spune ca tocmai prin neimplinirea lui. Ca o realitate perpetua in visare si ideal.
Dar e mai mult de atat!
Mult mai mult!
E frumusetea celor ce adora ‘cultul Persoanei’ Lui, nu ca meritologie, ci alegere in deplina libertate a dorintei nesaturate aici, in istoria umana.
Visez sa intalnesc istoria Ta, contemporan cu vesnicia!

Astazi, vineri, ianuarie 05, 2018
Barlad

Eu

Citesc.
Exprim.
Caut.
Strig.
Plang.
Ascult.
Trec.
Insumez.
Retraiesc.
Modelez.
Traiesc.

Nou!

Rasar zorii unei noi zile.
O zi!
Ai putea spune ca e o zi obisnuita. Si intr-un anume sens este.
O zi ce naste din apusul alteia, a celei de ieri. Cea care a insumat bucurii si lacrimi, vise si aripi frante, ganduri adunate, si ganduri uitate... actiuni sau cuvinte, descoperiri sau un infinit materializat...
Dar nu e doar o zi...

Dimensiunea ei de zi, devine la nivel extrapolat, dimensiunea unui an.
Odata cu ea rasare un nou an.
Un an ce se naste din apusul altuia, a celui de ieri...
Putem vorbi de o retraire prin sarbatoare. De la inceput. Dar imi ramane prin numerotare de zile, retrairea. Traiesc ceva nou, dar intr-un anumit sens sunt asezat tot pe ieri.
Cand spun acum un an... traiesc acum, e un prezent, dar asuma si o traire, cel putin din amintire, a unui ieri, a unei alte zile ramase. Intensitatea e variabila, functie de persoana si de ieri.
Dar nu e doar un an...

Am putea adauga dimensiunea unei vieti.
Uimitor, se naste cu o noua zi, cu un nou an si dimensiunea nebanuita, a unui an in imagine de o noua viata. Traim o alta viata. O viata ce se naste dina apusul alteia, a celei de ieri...
O zi, un an, poate insemna punct de plecare pentru o noua viata.
Rasar zorii unei noi zile, unui nou an, unei noi vieti!

Onesti, luni, ianuarie 01, 2018
No more words!