sâmbătă, 24 august 2024

Mamica si taticu

 Astazi e un 7 si un 1.

E despre tine.

Despre voi amandoi. Dragii nostri parinti.

Acum spunem tatei, noi, La vesnici ani.

Mai de mult ne dorea el sa traim.

Cate universuri primim de la tata. De la iubirea, exprimata in felul lui unic, stabil, ce trece prin preocupari si purtari de griji incomprehensibile inimii de a fi, pana la momente cand bratele lui, mainile lui iti cauta imbratisarea.

Privirea, cuvantul, dragul gesturilor, sensibilitatea in fata oricarei nevoi, te definesc taticu.

Am putea scrie despre zile cand ofereai cu efort, si constant tot drumul tau, pentru a avea noi. Erai ca un pom de craciun impodobit pe deplin cand bicicleta, purta spre noi desfaturile culinare.

Mainile tale puternice ridicau puii tai in tren, si toate bagajele, cand veneam de la bunici, oricat de multe ar fi fost, si oricat de grele.

Totdeauna te-ai dat cu totul. Impreuna cu mama ati oferit, v-ati oferit fara masura.

Telefoane, asteptari implinite, belsug de a fi si a bucura, timpul impreuna, de la vacanta, pana la acasa in care vedem imaginea credintei scrise in traiul vostru.

Serile de iarna, cu vorbe de duh, inceputurile de sabat cu atractiile ideilor sau a textelor, masa pe care erau si sunt mereu asezate gandurile si preferintele abia sau uneori chiar nerostite… toate fac tabloul de azi si de ieri, o pagina din infinit, din iubire, din noi, toti, adunati sub acelasi orizont de devenire.


Inca ma uimeste drumul inimilor si pasilor vostri spre noi, dinspre Domnul pe care-L iubiti si pe care ni L-ati oferit in dar sa-L cunoastem si sa -L urmam.

Realizez cat belsug am avut pana am zburat de acasa, in prezenta voastra.

Acum nu ne mai saturam de voi, am sta in Cuenca, cu voi, sa depanam, sa construim prezentul si viitorul. Si venim cu drag, pentru ca sunteti voi. Doar voi ne atrageti atat de mult spre ieri, si spre locul unui azi.

Va spunem atat de rar ca va iubim mult de tot.

Te iubesc taticu!

Te iubesc mamica!

Doar voua va spunem asa!

Diminutivul unicitatii construite in noi ca familie, si ca zbor prin viata voastra!


Sabbath, august 24, 2024

Iasi

22:48

Inimi

 Am batut la usa inimii tale.

De obicei te stii prea putin cand faci asta.

Si sigur stii mai putin despre inima la care bati.

Odata ce intri acolo, e alegerea ta daca vrei sa mai iesi din sufletul ei sau al lui.

Rareori inima da afara. De obicei isi reconstruieste totul. Sa fie loc destul.




Iasi, sabbath, august 24, 2024

22:23

marți, 20 august 2024

one moment of love

 Au trecut atâția ani.

Un cuvânt, o rugă (vrei să fim...), un gest de iubire, un vis așezat în silabisiri timide a schimbat cursul vieților noastre pentru totdeauna.

Ți-am spus că îmi ești dragă, că te plac, și că mi-ar plăcea să fii prietena mea.

Ți-am cerut atât de puțin și tu mi te-ai dat pe deplin.

Te-am privit atunci cu mai puțin nesaț și frumos decât acum. Dar a fost suficient să răsară în tine iubirea ce mi-o porți și o reverși în torente de a fi prietena mea, cea mai confidentă și cea mai perfectă și frumoasă.

Nu am cuvinte să exprim dragul, pasiunea, bărbatul ce m-ai zugrăvit în fiecare clipă, în fiecare alint, în fiecare manifestare de purtare spre mine ca cea mai specială doamnă din universul știut.

Cred că te merit, spuneam atunci.

Astăzi spun cu umilință că felul cum ai devenit parte din inima mea, din trăirile mele, din visele mele, din căutarea pietrelor unde ne-am îngenunchiat sufletele în rugăciune - toate îmi așează certitudinea plăsmuirii tale și a cuvintelor noastre din divin.

Te privesc. Ca în prima zi, când am putut să spun - ești a mea. Atunci, târziu înnapoi - dar atât de mult îmi place să te știu una în a fi amândoi. Cămașa cu pătrețele maro și grena, pantalonii verzi și pantofii cu bot de rață - așteptarea din fața fastfoodului de la Crolux, plimbarea prin grădină, timpul prelungit la poarta ta, privirile când stăteam față în față pe teresa cu mochetă albă din spatele casei, îmbrățișarea trupului tău atât de atrăgător și fascinant de firav și frumos rămân săpate pe inimile noastre ce adună fire de iubire din trecut și le risipește cu nesaț.

20 aug 2002 - 20 aug 2024 

Ai spus da, și de atunci am devenit un ea și un el, un aprilie și un heaven.


Borșa

tăcut

 Cum aș putea să așez cuvinte pe trăiri ce rănesc?

E liniște atunci când sufletul sângerează.

Cântecul singurătății rămâne singura alinare, spre noapte, spre stele... ca o distragere de la realitate.

Așa că privesc întunericul pătruns de neștiut, stelele pierdut în dimensiuni de infinit, și mă ascund printre miliardele de lumini aprinse pentru a pregăti o nouă zi.




tue, aug 20, 2024

21:40 

Borșs

some present

        Privesc atent fiecare chip, fiecare luare de cuvânt.

Jocul vostru de a fi, interactiunile, timidiatea, vulnerabilitatea, felul cum articulati atat de deschis ce gândiți, 

Rămân aici totuși, în pași mărunți de tăcere, și analiză.

Aud cuvinte, le înțeleg, și totuși sunt departe cuvintele. Se poartă străin.

Narcis de București!



tuesday, august 20, 2024

Borșa 17:30


luni, 19 august 2024

thoughts

 Firavele trăiri pe plaiuri de munte, îndrăznesc să dimensioneze diferit lacrima ochilor noștri în năzuința lor spre divin, spre infinit, spre înalt.

E atât de puțin rămas din divin, spre oameni, spre așteptări.

Muntele întârzie prăbușirea divinului, spre șansa renașterii.



Borșa, tue, aug 19, 2024

15:19

Hug

 Aproape orice distanțare poate fi vindecată cu o îmbrățișare.



tue, aug 19, 2024

15:16 Borșa

joi, 15 august 2024

Hmmmmmm

 Cine aprinde soarele pentru luminarea unei zile?

Cine il stinge? Cine il alimenteaza din nou si la cat timp?


Astazi joi, august 15, 2024

Bârlad

10;07

Ulita copilariei

 Am pasit timid pe ultia copilariei, pe ulita bunicii.

Un fior de ieri, ca o adiere de vânt, a strabatut frunzele amintirilor, inca verzi din copacul vietii .

Toate sunt aici, mai mult decat gasite in timp. Sunt lasate parca asteptandu-ma sa le dau viata in nedreptatea uitarii din clepsidra prezentului.

Prispa bunicii, unde crinii sorbeau primele privirile ale sosirii acasa.

Bolta de vie, ramasa doar langa poarta, ca si cum ti ar spune ca pana aici mai vine de obicei cineva, nu prea mai locuieste nimeni in ograda. 

Casa, dealul, copacii, salcamii, salciile, toate in apus de soare renasc bataile inimii de atunci, din copilarie, cand glasul buncii ne chema la

masa, sau jocurile ascutite de pe

drum

tradau inceputul intalnirilor de seara.

Cate zile, cate nopti, pasii si privirile au zabovit pe meleagurile

acestea- as fi vrut sa fiu mai meticulos in memorarea lor.

De cate ori lumina, mirosul din bucataria de sus, cantecul greierilor, gustul motrunelor sau a merelor dulci imi faceau sederea un popas de lumina si culoare facand zilele de vacanta un festin de bucurie, prietenie, si inmaronirea pielii. 

Zmeura, floarea soarelui, porumbul de vara, cresteaza adanc in prezent inaltul iubirii exponentiale a familiei, si a locului plin de viata odata. 

Au trecut 19 ani de cand stapana casei ne-a lasat doar amintirile aici. De atunci cantecul nostru aici e doar cel al unei singuratati ontologice.

Lipsesc vecinii, tața Ioana, Turca, Fina… si cei ce faceau hotarul viitorului copilariei aici.

Lipsesc animalele de curte, drumurile la fantana, unde galeata de tabla canta in piatra bucuria de a intalni apa rece, scoasa pe scripetele scartaind de lemn, mereu intampinati de vesnicile viespi sau albine. 

Nisipul verii ramane aici, pe talpa piciorului, ca sa-l iau in masina, astfel incat prezentul sa stie ca nu voi uita niciodata cartea vietii scrisa pe dealurile privirilor iubite.



20:18

astazi, miercuri, august 14, 2024

sâmbătă, 10 august 2024

Alive

 Nu pot privi infinitul de ieri.



Sabbath august 10, 2024

18:28

DR

Intre doua lumi

 Visez cum incepe un vis.

Visez cum se termina un vis.


Sabbath, august 10, 2024

18:25

Domeniul Rotunda 

Şiiittttttt

 Cuvintele pădurii acoperă tăcerea mea!


16:57

Vf Benii

adiere de ieri

 Stam sub un fag, pe un varf de deal, ca si cum te-ai aseza pe o capita.

Soarele acesta, ascuns printre frunze, sub adierea vantului renaste in mine o lume de demult, si din alte locuri.

Ai mereu in jocul naturii senzatia ca mai e cineva aici, ca se apropie, si te priveste.

E ca si cum as retrai o parte din adolescenta, cand zumzetului padurii impletit cu glasuri de pasari, mai de aproape sau mai de departe, imi acopera zarea. 

Mi-e teama ca distanta intre acel odata, si acum a devenit prea mare. Parca pasesc cu un fior de bucurie dar si de tristețe, fiind totusi surprins de aceste senzatii aproape uitate din viata mea.

Jocul crengilor in bataia dupa amiezii, cate o furnica sau o insecta diminuand paradisul fara griji ramas prizonier aici, pentru moment, toate acestea ma recladesc din temelii.

Fiorul fosnetului de padure, a unui necunoscut ce se afla atat de aproape… ma reincanta in preocupare.

Piesajul uman imi e si el atat de familiar.

Privesc peste zare… Vad in departare varfuri de munti, captusiti cu verdele brazilor. Vad campii verzi onduite in locuri de lumini, de nori, de departe…

Ma asez incet, cu gandurile, in acest sacru de a fi, ca un cuib, ca un leagan, ca un acasa.

Nu e un Mireni, ca nu e nici nucul si nici salcamii din deal, dar nu e nici Cuza cu toropeala aerului rosu… e un alt acasa, mult mai nou pentru trairile mele.



sabat, august 10, 2024

Vf Benii

15:52

Cuenca 2024

 Mi e dor sa-mi fie frig.

Zilele se topesc, ca un munte de

lava.

Sorele, printre, stanci, printre pini, ramane invingator, mai pre sus de muntele Cuencai ce ar fi trebuit sa-i doboare prin semetia lui, indrazneala lui sub forma de toropeala.

Raul de munte e singurul care totusi rastoarna aceasta stare de lucruri - el ne ia respiratia, cand trupul nostru se alipeste de el. Si faca asta

nencetat, aruncand in derizoriu si cele 36-38 de grade, si rosul pamantului ce iti spune ca soarele a

trecut pe acolo.

Ca o aripa in bataia inaltimii asa ramane zborul nostru ca amintire pe meleagurile tale, orasel iubit.



2024 Cuenca - miercuri, august 7, 2024

joi, 8 august 2024

Melancolie

 Astazi am trecut, cu timp din belsug, printr-un satuc din Franta.

Nu stiu de ce, dar aceasta tara are un sharm al ei.

Verdele viu, eleganta rafinata a gardurilor, a caselor atat de frumos aranjate in peisajul natural…

Culorile, simplitatea, totate arata ca au fost bine gandinte si bine puse la punct.

O lumea care mi-a placut, m-am simtit confortabil sa ma transpun in viata lor de zi cu zi.

Am mers la un magazin, si pana acolo m-am gandit ca as putea incepe sa fiu un francez, belsug de preocupare pentru citit, foarte multa literatura gasesti peste tot, dar si o atmosfera bine asezata ca civilizatie si interactiune umana.

Franta are mereu ceva de spus cand e vorba de oameni, civilizatie, sistem de gandire, preocupari…

Asa ca o scurta memorie a trecutului dar si a prezentului pasirii mele pe meleagurile acestei interesante si atractive tari.



Tille - Beauvais 

Thursday, aug. 08, 2024

It s getting late

duminică, 4 august 2024

Rasarit de oameni

 Rasare inca o dimineata.

Se pregateste inca o zi.

Nimeni nu stie a cata este pentru Pamant, pentru oameni.

Fiecare loc, fiecare om are sansa de a trai vesnicia, viitorul, viata, in timpul ce i se aseaza inainte.

Actiuni, interactiuni umane, ganduri, nazuinte,  planuri, dar mai mult decat toate - devenire. Cu fiecare zi ce trece, alegem ce devenim, ce structuri de gandire ne vor determina sa actionam, astazi, maine, si pentru vesnicie. 

Locurile sunt statice, destul de statice, oamenii sunt destul de mobili, dar in acelasi timp, devin statici, predictibili in felul de a fi. 

Egoismul si iubirea, cele doua “sisteme de gandire” ale omului, sunt exponentiale ca raza de actiune si devenire. Dar ca principii, doar unul devine static, pierzand dimensiunea existentiala si exponentiala - egoismul. Pentru ca iubirea si binele inving, chiar daca uneori “intarziat.”

Locurile isi creaza frumosul, peste fiecare clipa din zi, prin “omul care-l sfinteste.”

Omul isi creaza frumosul peste fiecare clipa, prin devenirea mai aproape de caractrul Creatorului, sau mai urat, prin departarea de imagine si princiipiile Lui.

El nu se schimba, e vesnic, sau spus diferit, felul lui de a fi, e perpetuitate garantata a vietii.

Orice alt mod de a fi, astazi, este de fapt un apus de oameni.

Sa fie si rasarit de oameni... ca El.



Sagunto Advenitst Colegio

Sunday, august 4th, 2024

10.33

sâmbătă, 3 august 2024

Present and memories

 Pleoapele noptii apun peste ultima noapte din Sagunto.

Miliarde de stele privesc... linistea, aud respiratiile tacerii.

Suntem aici, printre miliardele de zile si multele persoane ce au calcat vreodata pragul locului acestuia.

Dar pentru noi, ori de cate ori ne vom intoarce, va fi un ungher de trecut pe care nimeni nu ni-l mai poate lua.

Va fi al nostru pentru totdeauna.

Plimbarile printre casele profesorilor, sau pe toate aleile, in acea zi de aproape de apus... acea zi care este astazi. Veveritele din copacul din fata apartamentului 3, pisicile ce nu stiu romaneste si nu raspund la salut, gheata din ploaia de vineri, livezile de portocale, ce inca nu erau coapte, grupul de chinezi in tabara de vara, ce facea curatenie in sala de mese... inghetata si gustul de ratatouille oprit brust de gestul de humanoid neprevazut de our family night.... cine e de inteles sa inteleaga...

Am ramas aici, si el ramane aici, ca o poza de familie, ce o privesti cum se face mai aproape de alb si negru, sau cum se demodeaza fata de prezent, atunci cand o privesti.

Dar pentru noi este aici, acum, e vie, si e o traire a lui Clarice, si a noastra.

O scriem nu pe umbrele noptii, nici pe meridianele viitorului, ci o scriem pe ce suntem, pe inima noastra, ca o declaratie de iubire.

E la intrare, un monument artistic, a unui copil ce tine o stea in mana, ce parca ar dori sa o puna pe cer... sau de parca s-ar tine de ea, in timp ce aceasta il poarta, il ridica din lumea lui, in lumea ei. E familia, e biserica si scoala... ma leaga frumosul atat de simplu ce naste vesnicia in preocuparile noastre.

Rasare infinitul peste armonia trairilor noastre. Atat de aproape...

Pe aceiasi pasi ai “Intalniri” lor... sau ai “facing suffering”.

Sunt pasi deja inaintea noastre, cu o diforma nuanta de impredictibilitate umana!



Me, on a night of sabbath, august 3rd, 2024

1:35

Sagunto

vineri, 2 august 2024

Putin despre politica si dezvoltare personala


Politica lumii moderne, si a lui Satana, este sa te faca sa urmaresti in viata falsele valori, falsele preocupari, idealurile gresite, si in mod mascat perspectiva Lui, si de fapt aderarea la principiile Lui.

Cariera, bani, placerile tale, investitia in tine, atentia pentru tine - ce mult sunt aratate aceste valori prin influenseri, podcasturi, si chiar prin leaderi din categoria pastorilor ce vor sa uzeze de valoarea puterii cuvantului vorbit, si de amvonul ce te aseaza pe un piedestal de vizibilitate destul de atragator.

Omul este masura tuturor lucrurilor - si in psihologie si in aproape orice mentalitate de existenta moderna, cand e vorba de om, societate si moduri de a functiona.

Te invata sa fii amabil chiar pentru realizarea scopurilor tale, sa fii bun cu ceilalti, sa-i asculti, nuante ce pot crea impresia iubirii aproapelui, ideii de om bun, cumsecade.

Dar scopul final, motivatia este iubirea de sine.

Te invata chiar sa fii moral, sa nu te cobori la practici ce nu tin de eticheta ce trebuie sa o aiba un om de valoarea ce iti este portretizata ca si tinta.(vezi CS Lewis)

Dar tot din motivatia iubirii de sine si respectului de sine - nu voi arata ca betivul din sant, imoralul petrecaret si deocheat in priviri si comportament.

Doua probleme create de urmarirea in felul acesta a dezvoltarii personale:

Egoismul in cele mai rafinate haine.

Goliciunea sufletului, ce odata ajuns acolo, traieste seceta neimplinirii,non- sensului si valentelor neiubirii.


Geneza spune despre paharnic ca l-a uitat pe Iosif. Atat! Si aici sunt cuprinse formele trairii umane, si dezamagirii de ambele parti.

Mai tarziu regreta paharnicul egoismul sau, sau altfel spus fericirea succesului, la care Dumnezeu a participat, dar care l-a facut sa uite de celalalt.

Dar cel ce vede nevoile celoralti, natural, doar la mica posomorare a fetei, poate merge lepadat de ceilalti, pentru ca stie ce este lepadarea de sine. Da, doare, dar e formativa, nerazbunatoare, si lasa mereu loc increderii in Dumnezeu. A mai trecut pe aici - luat cu forta, fara voia lui si vandut ca sclav, luat cu forta si aruncat in temnita pe nedrept ca nu si-a permis luxul investitiei in placerile proprii, in afara granitelor divine.


Biblia nu scrie ceva - Dumnezeu nu L-a uitat pe Iosif.

A uitat paharnicul sa spuna despre Dumnezeu ca talmaci de vise?! Da, dar nu si Dumnezeu.

Dumnezeu nu este doar talmaci ci si fauritor de vise.

A faurit un nou vis pentru.... Iosif chiar daca sunt visele lui Faraon. Pentru Iosif si pentru Faraon si pentru tot Egiptul si pentru toata familia lui Iacov si a tuturor celor ce au mancat din graul, bogatia iubirii neegosite infinit de larga si de adanca a lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu te uita. Nu uita, nu poate uita. Deontologic.A uita inseamna a pierde ceva, o informatie, a pierde pe cineva din vedere. El nu poate face asta. Nu ca nu e uituc, si ca are o minte infinita si perfecta, si e desavarsit, ci ca iubeste atat de deplin si complet pe celalat, nu pe sine.

Dupa doi ani Faraon a visat un vis. Atat spune Biblia. De ce dupa doi ani ? Atata amaraciune, atata dezinteres. Timp. Un subiect greu digerabil pentru om. Greu de inteles la atemporalitatea lui Dumnezeu.

Omul uita.

Dumnezeu nu te uita! 

Si da, Dumnezeu urmareste dezvoltarea ta personala. O construieste prin timp, in felul lui, dar neegoista. Dumnezeu dezvolta si construieste prin iubirea de El si de aproapele, nu prin iubirea de sine, caractere. 

Dumnezeu dezvolta caracterul tau. 

Nu tu esti fauritor de vise. 

Lasa-l pe Dumnezeu sa-ti spuna visele Lui despre tine. 

Si le va da si altora, care sunt deja Faraoni.

Uita-te pe tine. Nu ii uita pe ceilalti, dar mai ales nu il uita pe Dumnezeu!!


Vine o mama la Iisus si i spune - am doi fii: ii vreau... sus, langa Tine.

Pe cruce? Gandeste intristat Iisus.

Hmmmm.....

Iacove - tu vei muri primul, lovit de sabie, primul dintre ucenici care moare... ca mine - dar mai elegant si mai repede.

Ioan - tu...  vei iubi ca nimeni altcineva dintre ucenici - apostolul iubirii.

Veti sta langa mine. Sus!!

Asta e dezvoltarea personala a lui Iisus pentru ucenici!

Mama - nu stii ce ceri... dar fii pe pace, ma ocup eu de dezvoltarea caracterului!


Iisus - vreau sa fiu mai sus! De ce nu sunt mai sus...

Lucifer... ce sa ti spun? Esti deja foarte sus, cel mai sus dintre toti! Vreau mai sus, de ce nu sunt eu ca tine?

Cum sa-ti spun ca daca vrei tu aici, voi muri eu?! 

Dar, da, te iubesc, nu se poate mai sus, nu e cum vezi tu...

Dar... Da..., te iubesc, voi muri eu!


In concluzie Dumnezeu poate visa mai bine pentru tine.

Lasa-l pe El.

Cand vrei tu mai sus, moare El. 

Cand vrea El ceva, zice si se face!

Places

 Sunt atat de multe lucruri in viata, ce aseaza putin cate putin, pe rostul si dimensiunea trairilor - infinitul.

Locuri, frumuseti, persoane, toate construiesc in noi, pentru ‘cineva ‘ ce devin, dintr- un ce sunt.

Sorele arde cu putere, ca un cuptor ce pregateste bunatati pentru cineva. Asa e Spania unui acasa atat de indelungat. 

Drumurile ei rosiatice, mirosul unic de toropeala si arid, veredele intens in imensul rosului pamant... portocalele verzi, paraguayul, smochinele fresco, cu gustul lor atat de unic si racoritor... acum marea, marea cea mare cu valurile si culoarea ei, aici pe plaiurile apropiatei Valenciei...

Sagunto a implinit anul acesta 50 de ani de existenta...

Aici poposim acum, gandindu-ne la binecuvantarile Unuia mai mare decat toti, ce abunda pe cararea vietii.

 E a treia zi aici, printre ‘intalnirile’ lui Roberto Badenas, sau ale familiei Laiu, care ne povesteau de sederea lor pe plaiurile Sagunto ului.

Ne purtam si noi bucuriile, jocul, iubirea, clipele de familie...

Spanioala noastra draga, exprimata din adancul ospitalitatii lor, de oamenii locurilor, parca la fel, si totusi diferiti... 

Friday, august 2nd 2024

Sagunto

17.38