Au trecut atâția ani.
Un cuvânt, o rugă (vrei să fim...), un gest de iubire, un vis așezat în silabisiri timide a schimbat cursul vieților noastre pentru totdeauna.
Ți-am spus că îmi ești dragă, că te plac, și că mi-ar plăcea să fii prietena mea.
Ți-am cerut atât de puțin și tu mi te-ai dat pe deplin.
Te-am privit atunci cu mai puțin nesaț și frumos decât acum. Dar a fost suficient să răsară în tine iubirea ce mi-o porți și o reverși în torente de a fi prietena mea, cea mai confidentă și cea mai perfectă și frumoasă.
Nu am cuvinte să exprim dragul, pasiunea, bărbatul ce m-ai zugrăvit în fiecare clipă, în fiecare alint, în fiecare manifestare de purtare spre mine ca cea mai specială doamnă din universul știut.
Cred că te merit, spuneam atunci.
Astăzi spun cu umilință că felul cum ai devenit parte din inima mea, din trăirile mele, din visele mele, din căutarea pietrelor unde ne-am îngenunchiat sufletele în rugăciune - toate îmi așează certitudinea plăsmuirii tale și a cuvintelor noastre din divin.
Te privesc. Ca în prima zi, când am putut să spun - ești a mea. Atunci, târziu înnapoi - dar atât de mult îmi place să te știu una în a fi amândoi. Cămașa cu pătrețele maro și grena, pantalonii verzi și pantofii cu bot de rață - așteptarea din fața fastfoodului de la Crolux, plimbarea prin grădină, timpul prelungit la poarta ta, privirile când stăteam față în față pe teresa cu mochetă albă din spatele casei, îmbrățișarea trupului tău atât de atrăgător și fascinant de firav și frumos rămân săpate pe inimile noastre ce adună fire de iubire din trecut și le risipește cu nesaț.
20 aug 2002 - 20 aug 2024
Ai spus da, și de atunci am devenit un ea și un el, un aprilie și un heaven.
Borșa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu