draga cuvant!
Pe cat de mult te lasi asteptat, pe atat de usor te lasam prafuit sa astepti.
Sa fie oare tot eul nostru de vina?!
Uneori te vrem sa ne scoti din incurcatura, alteori sa cucerim vise imposibil de indraznit...
De multe ori uzam de existenta ta ca sa exprima iubirea, chiar sa o nasca sau renasca.
Ce am face noi fara tine, inlauntrul nostru... in afara noastra, spre celalat, spre voi!
Cum ne-am purta cunoasterea si dorul?
Draga Cuvant!
Gangurim la gandul ca de veacuri nu stim sa te pretuim.
De veacuri Ne deplangi murirea si astepti prafuit dinspre stele, sa ne chemi la Tata!
Onesti, miercuri, noiembrie 16,2016
miercuri, 16 noiembrie 2016
Lumea mea
M am obinuit cu mine.
Apoi cu ai mei. Copilarie draga, si infinit de lunga si de scurta in acelasi timp.
La adolescenta m am reobisnuit cu mine. De data aceasta mult mai furtunos. Ce sa fac. Asta inseamna schimbari de la fizic, pana la sentimente si gandiri.
Apoi m-am regasit iubindu te. Cea mai frumoasa unire si crestere. Cea mai complexa forma de obisnuita umana, la ceva ce schimba din radacini natura fiintei umane. Un proces ca o imitare a spiritualitatii absolute.
Insa de cateva saptamani amandoi ne obisnuim inca o data. Si tot cu o fiinta ne obisnuim.
E o renastere a drumului vietii noastre, de data aceasta vazut prin alti ochi.
Ochi de copil si de parinte in acelasi timp!
Onesti, miercuri, noiembrie 2016, 2016
8 weeks of C
Apoi cu ai mei. Copilarie draga, si infinit de lunga si de scurta in acelasi timp.
La adolescenta m am reobisnuit cu mine. De data aceasta mult mai furtunos. Ce sa fac. Asta inseamna schimbari de la fizic, pana la sentimente si gandiri.
Apoi m-am regasit iubindu te. Cea mai frumoasa unire si crestere. Cea mai complexa forma de obisnuita umana, la ceva ce schimba din radacini natura fiintei umane. Un proces ca o imitare a spiritualitatii absolute.
Insa de cateva saptamani amandoi ne obisnuim inca o data. Si tot cu o fiinta ne obisnuim.
E o renastere a drumului vietii noastre, de data aceasta vazut prin alti ochi.
Ochi de copil si de parinte in acelasi timp!
Onesti, miercuri, noiembrie 2016, 2016
8 weeks of C
joi, 15 septembrie 2016
Asteptare
Privesc oamenii.
E un proces intre asteptare si analiza.
De la atomul cel atat de mic, ca o carte deschisa, aruncand joc, curatie, spontaneitate si inters pentru tot si toate, pana la fiinta ce trece incaruntita ce pare ca a comprimat in fiecare clipa existenta. Toti trec.
Nimeni nu doreste sa se opreasca. Mici exceptii fac copiii. Ei pot opri timpul si viata in loc, ca o expresie a eternitatii timpului prezent.
Restul nu!
Nu pot. Merg de la un punct spre un alt punct. Ca o expeditie permanentizata a alergarii dinspre si spre ceva. Sau poate cineva.
Totul se rostogoleste. Din cand in cand drumul e infrumusetat de zambetul intalnirii. O farama de vesnicie ce reflecta iubirea, bucuria, tresarirea. Cuvinte se rostesc ca o exprimare in necuprinsul timpului in care fiecare a trait independent de celalat.
Si aceasta intalnire lasa reverberatii nebanuite sufletului uman.
Suntem pe drumuri diferite.
Inca te astept!
Onesti, joi, septembrie 15, 2016
E un proces intre asteptare si analiza.
De la atomul cel atat de mic, ca o carte deschisa, aruncand joc, curatie, spontaneitate si inters pentru tot si toate, pana la fiinta ce trece incaruntita ce pare ca a comprimat in fiecare clipa existenta. Toti trec.
Nimeni nu doreste sa se opreasca. Mici exceptii fac copiii. Ei pot opri timpul si viata in loc, ca o expresie a eternitatii timpului prezent.
Restul nu!
Nu pot. Merg de la un punct spre un alt punct. Ca o expeditie permanentizata a alergarii dinspre si spre ceva. Sau poate cineva.
Totul se rostogoleste. Din cand in cand drumul e infrumusetat de zambetul intalnirii. O farama de vesnicie ce reflecta iubirea, bucuria, tresarirea. Cuvinte se rostesc ca o exprimare in necuprinsul timpului in care fiecare a trait independent de celalat.
Si aceasta intalnire lasa reverberatii nebanuite sufletului uman.
Suntem pe drumuri diferite.
Inca te astept!
Onesti, joi, septembrie 15, 2016
vineri, 3 iunie 2016
Cunoasterea
Cand te apropii de cunoastere, devine fascinanta realitatea si simtamintele ce te incearca prin descoperire, prin intelegere, prin adancimea lucrurilor, situatiilor sau a fiintelor.
E trist ca aceasta latura a cunoasterii minimalizeaza uneori si procesul, si fiinta. Sau cand cunoasterea devine una superficila, si limitata doar la actiuni ale persoanelor, spre un continut de pura barfa sau comportament neetic si imoral.
Cunoasterea in sine urmareste dezvoltarea fiintei, de la nivel intelectual spre celelalte aspecte ale fiintei. Cunoasterea este procesul in care omul se angajeaza in a urmari conexiuni si intelegeri ale diferitelor obiecte de studiu. E un angajament de a descoperi, de a cerceta, de a cuprinde cat mai mult din sfera necuprinsa pana la momentul tau ca individ.
Cunoasterea adevarata ne arata de asemenea, limitele intelegerii umane.
Aceaste limite au totdeauna spatiu, intr un mod inteligent, abstract si personal, pentru moral, imaterial. Cunoasterea poate crea singuratate, indiferenta in complexitatea lucrurilor, sau un entuziasm in progres ori regres. Cunoasterea de asemenea inseamna un altul, ca minim de impartasire si sens.
De fapt cel mai nobil aspect al cunoasterii este descoperirea Lui, a Creatorului. E nevoie de un om moral, si cinstit pentru a te lasa depasit de cunoastere, coplesit de cunoasterea ce vine prin revelatie. Realitatea in cunoasterea morala, cu aspecte teologice, in conditiile actuale, este completa si pe culmi de vesnicie, dinspre un 'preinfinit', spre dorinta nemuririi. Realitatea cunoasterii sustenabile prin infinit transforma si poarta fiinta spre nemurire!
vineri, iunie 3, 2016 Onesti
miercuri, 1 iunie 2016
Nedefinit fara definitie
Omul este ceea ce traieste, ceea ce alege, ceea ce devine. O nunata din toate acestea se vede in ceea ce spune, in cuvinte asezate ca parte reprezentativa din ce este el. Dar aisbergul este de fapt nevazut. Gandurile lui, inteligenta, fiinta ce are la baza cuvantul, superioara oricarei fiinte pamantene, ramane umila in observare exterioara, sau prezentare.
Gandul si gandirea definesc oamenii.
Pacat ca definitiile se intrec pentru noile generatii. Se intrec in a acoperi, a subclasa tocmai ce ne defineste.
Hainele, lucrurile, zgomotul sunt de departe observate, insumate, apreciate.
Cati oameni ar mai defini astazi fiinta prin cuvantul literatura, citit, meditatie?!
Chiar si gandirea, si inteligenta nu infrumuseteaza pe deplin omul. Dragostea dezvolta sacrificiul si omul devine uman in definitie, mult dincolo de rationamente. De aceea dragostea exprima inteligent cine este omul, ce iti este prezentat! Nu ma refer aici la inovatia vulgaritatii, ce nu este o inovatie ci doar o saracire a gandirii, nu ma refer aici nici la imaginea uratului prin incapacitatea de a te defini ca gen, si de a te maturiza.
Ci la omul asezat pe o proiectie definita a eticii si a moralitatii, frumos in intelegerea adanca a ceea ce este, atunci cand exprima cuvinte, cand imbratiseaza chipul si asemanarea Creatorului.
Omul este definit complet doar de elementele constitutive ca gandirea, iubirea, moralitatea.
Pana acolo, fie este in proces de maturizare, fie ramane nedefinit!
Onesti, iunie 01, 2016
Gandul si gandirea definesc oamenii.
Pacat ca definitiile se intrec pentru noile generatii. Se intrec in a acoperi, a subclasa tocmai ce ne defineste.
Hainele, lucrurile, zgomotul sunt de departe observate, insumate, apreciate.
Cati oameni ar mai defini astazi fiinta prin cuvantul literatura, citit, meditatie?!
Chiar si gandirea, si inteligenta nu infrumuseteaza pe deplin omul. Dragostea dezvolta sacrificiul si omul devine uman in definitie, mult dincolo de rationamente. De aceea dragostea exprima inteligent cine este omul, ce iti este prezentat! Nu ma refer aici la inovatia vulgaritatii, ce nu este o inovatie ci doar o saracire a gandirii, nu ma refer aici nici la imaginea uratului prin incapacitatea de a te defini ca gen, si de a te maturiza.
Ci la omul asezat pe o proiectie definita a eticii si a moralitatii, frumos in intelegerea adanca a ceea ce este, atunci cand exprima cuvinte, cand imbratiseaza chipul si asemanarea Creatorului.
Omul este definit complet doar de elementele constitutive ca gandirea, iubirea, moralitatea.
Pana acolo, fie este in proces de maturizare, fie ramane nedefinit!
Onesti, iunie 01, 2016
luni, 16 mai 2016
picuri
au trecut zilele, ca o ploaie imbelsugata!
S-au schimbat multe!
Intotdeauna se schimba si situatiile devin mai imbogatite de oameni, de existentele lor. Dar dincolo de toate, lucruri nevazute devin parte din influenta noastra prezenta!
E un miracol sa traiesti!
Sa-ti gasesti in intelegerea gandurilor, propriul inceput in reflexie de parinte!
O complexitate existentiala simplificata prin uimire.
Asteptarile devin aburi pentru viitor.
Apa imi devine cautare si visare. 'Curge printre degete si totusi este suficient de tare cat sa tina vapoare!'
Te astept!
S-au schimbat multe!
Intotdeauna se schimba si situatiile devin mai imbogatite de oameni, de existentele lor. Dar dincolo de toate, lucruri nevazute devin parte din influenta noastra prezenta!
E un miracol sa traiesti!
Sa-ti gasesti in intelegerea gandurilor, propriul inceput in reflexie de parinte!
O complexitate existentiala simplificata prin uimire.
Asteptarile devin aburi pentru viitor.
Apa imi devine cautare si visare. 'Curge printre degete si totusi este suficient de tare cat sa tina vapoare!'
Te astept!
luni, 8 februarie 2016
Cantec
Falsul vietii inseala oamenii in cautarea lor. Pierd valoarea ei, cantarind prea usor lucruri ce doar iti distrag atentia si iti lasa sufletul de om mult mai sarac.
Sunt acoperit cu un trist demers de clipe ce nu se mai opresc, ce ma aseaza cu nesat spre cantecul absolutului, spre dorinta de a trai intens pentru idealuri vesnice.
Ramai pierdut cantec efemer, limita ti-e oferta si descoperire. Esti ca o noapte rece, ce isi aseaza inghetul in rasaritul incantator ce e pe cale sa opreasca sufletul inghetat dar totusi pregatit sa stranga in mana fragila, ghiocelul in verde si alb aplecat sub licoarea de soare si cald a pamantului imprimavarat.
Nesatul vietii canta fragil spre vesnicia pierduta, spre cantecul nemurii lasat de Creator in inima trairii noastre pamantene.
Ca o oaza in desert vine Cuvantul, si Persoana. Ca o bogatie de culori pe inaltimea muntelui ce isi aseaza privelistea, ca un artist ce isi prezinta opera maiastra, asa este creionata frumusetea vietii traita dincolo de ce ai; triata din ce ai fost, in ce esti, si spre ce devii. Viata te transforma in om, sau mai putin. In om ca imitatie edenica de caracter si simplitate a perfectiunii prin iertare si neprihanire.
Onesti,
luni, februarie 08, 2016
Sunt acoperit cu un trist demers de clipe ce nu se mai opresc, ce ma aseaza cu nesat spre cantecul absolutului, spre dorinta de a trai intens pentru idealuri vesnice.
Ramai pierdut cantec efemer, limita ti-e oferta si descoperire. Esti ca o noapte rece, ce isi aseaza inghetul in rasaritul incantator ce e pe cale sa opreasca sufletul inghetat dar totusi pregatit sa stranga in mana fragila, ghiocelul in verde si alb aplecat sub licoarea de soare si cald a pamantului imprimavarat.
Nesatul vietii canta fragil spre vesnicia pierduta, spre cantecul nemurii lasat de Creator in inima trairii noastre pamantene.
Ca o oaza in desert vine Cuvantul, si Persoana. Ca o bogatie de culori pe inaltimea muntelui ce isi aseaza privelistea, ca un artist ce isi prezinta opera maiastra, asa este creionata frumusetea vietii traita dincolo de ce ai; triata din ce ai fost, in ce esti, si spre ce devii. Viata te transforma in om, sau mai putin. In om ca imitatie edenica de caracter si simplitate a perfectiunii prin iertare si neprihanire.
Onesti,
luni, februarie 08, 2016
vineri, 15 ianuarie 2016
Spiritualitate
Am pasit gratios, sau mai putin in noul an.
Pe cat de repede trec zilele pe atat de repede ne risipim sau ne construim.
Si aici fac refereire strict la partea umana numita spiritualitate. Frumos dar in acelasi timp abstract formulata. E modul in care devenim oameni, cum a dorit Dumnezeu prin creatie, lucru realizabil doar prin Spiritul Sfant, sau e modul in care devenim razvratiti, in aceiasi tabara cu impotrivitorul, tot prin spirit, dar de data aceasta cel rau.
E copilaresc de usor, si simplu. La prima vedere.
"Spiritualitatea presupune doua elemente care sunt in conflict cu: valorile, cultura, natura noastra si convingerile pe care le avem despre lume si viata. Presupune o viata de supunere si de conectare permanenta la Dumnezeu!" (Joseph Kidder, Cele 4 mari secrete... pg, 117)
Cu alte cuvinte spiritualitatea, acea latura ce cladeste gandirea, constienta de sine, meditatia, motivatiile, trebuie sa fie cerute in dezvoltare de la Dumnezeu.
In fiecare secunda, spre zile.
Putem depinde de Dumnezeu, sau putem sa fim lasati in propria noastra murire.
Ai dorinta sa lupti pentru aceasta, sau abandonezi lupta si sensul!
Spiritualitatea inseamna sa te lasi purtat pe aripi de vultur spre inalt, motivat de incredere si frumosul sensului si a inaltimii. Lipsa ei, abandonul, inseamna sa dai din aripi, propriile aripi, propriile scopuri sau sensuri provizorii, obosind, pierzand altitudinea; un proces repetitiv numit viata, in care te prabusesti lent, fara El, sau te abandonezi Lui.
Eu si tu, ne alegem trecerea spre vesnicie!
vineri, ianuarie 15, 2016
Onesti
Pe cat de repede trec zilele pe atat de repede ne risipim sau ne construim.
Si aici fac refereire strict la partea umana numita spiritualitate. Frumos dar in acelasi timp abstract formulata. E modul in care devenim oameni, cum a dorit Dumnezeu prin creatie, lucru realizabil doar prin Spiritul Sfant, sau e modul in care devenim razvratiti, in aceiasi tabara cu impotrivitorul, tot prin spirit, dar de data aceasta cel rau.
E copilaresc de usor, si simplu. La prima vedere.
"Spiritualitatea presupune doua elemente care sunt in conflict cu: valorile, cultura, natura noastra si convingerile pe care le avem despre lume si viata. Presupune o viata de supunere si de conectare permanenta la Dumnezeu!" (Joseph Kidder, Cele 4 mari secrete... pg, 117)
Cu alte cuvinte spiritualitatea, acea latura ce cladeste gandirea, constienta de sine, meditatia, motivatiile, trebuie sa fie cerute in dezvoltare de la Dumnezeu.
In fiecare secunda, spre zile.
Putem depinde de Dumnezeu, sau putem sa fim lasati in propria noastra murire.
Ai dorinta sa lupti pentru aceasta, sau abandonezi lupta si sensul!
Spiritualitatea inseamna sa te lasi purtat pe aripi de vultur spre inalt, motivat de incredere si frumosul sensului si a inaltimii. Lipsa ei, abandonul, inseamna sa dai din aripi, propriile aripi, propriile scopuri sau sensuri provizorii, obosind, pierzand altitudinea; un proces repetitiv numit viata, in care te prabusesti lent, fara El, sau te abandonezi Lui.
Eu si tu, ne alegem trecerea spre vesnicie!
vineri, ianuarie 15, 2016
Onesti
Abonați-vă la:
Postări (Atom)