marți, 18 ianuarie 2022

Privire

 E atât de rece. Dincolo de fereastră e noapte, și e lună plină.

Nu mai mișună decât un minim din existența în deplinul ei.

Când privesc întunericul nopții e ca și cum aș intra într-un trecut atât de adânc.

Prea adânc să-i înțeleg umbrele.

Nu. Nu pot să-i îngădui nimic din ce putea fi evitat.

Nu pot să-l iert, decât prin ochii Lui înlăcrimați.

Din când în când feericul iernii, a zăpezii cernute, a căldurii din prezentul de dincoace de geam, îmi amână realitatea.

Sau îmi cere prezentul nu din ieri, ci din mâine.

Când zici la revedere ești singur. Privat de ce nu mai poate fi.



Forever and a day!


Iași, ianuarie 18, 2022

23:37


Am plâns...

 Au plans anii.

Dincolo de realitatea ce putea fi, a ramas doar o traire. O traire pe o singura circumferinta. Fără tine!

Nu poti sa iti mai imaginezi cum ar fi fost daca...  daca ai fi trait...

S-a pierdut. Nu știu daca chiar totul. 

Cine spune că timpul diminuează suferința exagerează. Nu e adevărat.

Nu se poate vindeca. Durerea nu se poate vindeca. Lacrimile le poate șterge doar Dumnezeu. 

Atât. Nu timpul, nu uitarea.

Nu prezentul neavut. 

Și ar trebui să așteptăm pe rând înțelegerea suferinței, imaginea inimii însângerate.

Nimeni nu se duce să o întâmpine. Vine.

UNUL singur a mers. Și suferința Lui cumva începe să capete sens în noi. Atât de intens, încât prețuim fiecare cuvând spre viitor definit și scris cu sacrificiu.

...

Rămânem. Noi rămânem. Nebănuit de departe!

Dragostea nu moare!

Forever and a day!


Iași, marți, ianuarie 18, 2022.

23:36



marți, 11 ianuarie 2022

Atunci

Am întâlnit fericirea, împlinirea, bucuria.
Sunt atât de aproape și atât de frumoase.
Mergeam pe drumurile copilăriei, toți trei, ca într-un vis, ca o așteptare de mult tâcluită, și care acum se materializa. Era frig afara, era o seara adâncă, pe bulevardul Epureanu, aveam muzica dorită de cineva dintre noi, și timpul se părea că e prieten cu noi. E grațios și darnic în a se oferi fără sfială și cu îmbelșugare.
Era clipa ce nu ne doream să se termine niciodată.
E clipa când înțelegi veșnicia!


Bârlad, undeva în ianuarie, 2022