Stapan

Stăpâne, astăzi mă supun,
Dar mâine?
Mă ții legat aici, în munca grea de jos,
Fără iubire, libertate,
Cuvântul tău fără nimic duios…
...Si am plecat.
Departe de robia ta de-acasa,
Mai mult îmi ești stăpân decât iubitul tată…
Prefer cu alții să rămân la masa.
…
Prietenii îmi sunt prieteni când mi-e bine…
La masa lor am loc, dacă aduc,
La tine robii tăi o duc mai bine
Și eu ziceam cât mai departe să mă duc…

Stăpâne, astăzi mă întorc,
Și pentru ieri și pentru mâine,
Vreau să fiu rob la tine,
Nu m-am întors doar pentru pâine,
Nici pentru fratele mai mare,
...Ci pentru ce ești Tu, aleg.
Mai mult iubire!
Acum că o ințeleg.

Si Tu n-ai acceptat argat sa fiu,
Caci nu ma poti primi din inima ti,
Decat ca fiu!

Luni, februrie 21, 2011
Cernica

Trimis... la un om...

Sunt răvășit.
Știam de tine.
E adevărat, mai puțin decât cunoști tu.
Dacă aș fi dorit mai mult…
mi-ai fi dat. nimeni nu este tabu…
Dar m-am oprit.

Nici pentru mine nu sunt…
Și astfel… rămân puțin…
să risipesc din mine…
în nimic.
Sărac… de la mine spre tine,
Sau altfel…

Cântăresc în zadar…
Locul meu de altar.
Sunt aici pentru mult…
…Prea puțin, prea durut.

Măcar față de mine,
Cum să mă justific…
Să mă judec?
Nu pot. Mai ales că tu… taci…
Pentru ultima oară. Deplin.

Aș fi putut multe…
Dar nu mai ești!

Doamne, față de aproapele…
Cu apă adâncă pe obraz…
Cum mă dorești?

Astăzi, vineri, februarie 17, 2011
Cernica

Semenul meu

Doamne, aș iubi aproapele,
Dar pe cine… toți sunt…
altfel decât mine!
Cum: Iarși te neg… și te judec… că m-ai mântuit?!
Cum?
Nici Tu… nu mă mai vezi?


Astăzi, vineri, februarie 18, 2011
Cernica

Aproapelui

Cum să te spun… Dumnezeule...
În gânduri,
În șoptiri,
În tunete?

Cum să Te arăt,
Din mine,
Din Tine,
Din altul?

Cum ești pentru celălalt?
în Toți, și totuși spre unul.
Sunt nedumerit.
Depășit!

Divin, și totuși Te știu.
Adânc, și totuși Te înțeleg.
Prăbușit, mai aproape de țărână…
Te caut spre ei.
Și găsesc urmele Tale, șterse de pasul meu
pe nisip.
Neglijasem, să mă caut în Tine!!!
Te las să trăiești…

Astăzi, vieneri, februarie 18, 2011
Cernica

Trece?!

trece...
totul pe lumea aceasta..
de la ce iubesti,
pana la ce urasti...
sau esti indiferent.

Si tu treci...
iubind,
urand sau
indiferent
la... existenta ta,
sau a celui de langa tine!

Vesnicia trece?
ca celelalte…
ca tine...
sau nu?

Entitatea nu e ea,
ori ele…
Ci esti tu?!



joi, 17 februarie 2011

imagine

IAR stai adânc rănit de mine 

Și eu iar strig că n-am făcut nimic. 

Tu sângerând, făcât tot bine 

Eu tot fugar, același venetic… 

 Nu ți-e rușine la botez să te cobori, 

Să lași credința Ta cea strămoșească. 

Eu… pocăit, un gând ce-mi dă fiori! 

Cum sunt privit la masa mea obștească…? 

 

Și eu strig tare cât sunt de creștin, 

Tu taci, când toți te cheamă păcătos… 

Eu n-am murit măcar în mine, cum e drept… 

Tu ai murit, o cât de demn și credincios… 

 E mare diferență între calea Ta curată… 

Și jocul meu de mistici și imagini sfinte 

Renume și cărări, lungă durată… 

Dar albele și moartele morminte! 

Creștin, ca un Christos e … lucru mare… 

Un adevăr pe El ca Adevăr e greu… 

...Nici pic de om, în rit sau închinare… 

Aceasta drept… e de la Dumnezeu. 

 astăzi, duminică, februarie 13, 2011 Comănești

dincolo... de aici

Tu ai plecat
Eu am rămas…
Un univers cu paradis,
Eu un pămând morbid proscris…
Bucăți din universul tău
Le regăsesc aici mereu…
Aleg să cred?
Ori să le neg?
Eu voi pleca…
Tu vei rămâne…
Ființa mea
În Tine se supune!!

Duminică, februarie 13, 2011
Târgu Ocna

Chip fara oglinda

Am privit oglinda!
Eram tot eu,
Diferit!
Peste ani, m-am repetat
Alt chip!
Dar Tu, m-ai făcut
Să mă uit…
Oglida cu chipul meu,
De copil
Ce am privit-o. atunci…
s-a oprit!
Acolo, de parcă ar fi fost
Altul nu eu…
Ce mare ești Dumnezeu…
Că pot să uit
Cum arătam
și să mă văd acum…
memorie pe scurt
durerea trecerii de timp…
un viitor trecut oprit…
în lacrimi de fotografii…

duminic, februarie 13, 2011.
Târgu Ocna

Poveste de dragoste

Cuprinsul inimii iubite,
De veacuri perindând altfel
E sunet si clipiri oprite
E doar acum o ea c un el.

In fiecare dimineata
Pamantul capătă alt sens
Furi de la toți câte-o povață,
Iar ești cu ea, exiști intens.

și serile de nopți plăpânde
Cu gândul neoprit de stele
Tot caută în sensuri blânde,
Sunt eu un prinț, prințesei mele?!

Năvalnic este căutatul,
Adânc e dorul a șoptire,
Să știi de ea, așa-i băiatul
Cărarea ei să-i fie oprire.

Cuvintele nu-s poezie,
Când mâinile se strâng sub lună
Cu glasul tremurând să cheme…
Aleasa inimii stăpână…

Dacă-i iubire va rămâne,
Un neoprit frământ sub zile
Ce din mister alint s-adune,
Un joc curgând spre noi idile!

Când porți iubirea peste veacuri…
Privitul neoprit de stele…
Decoperi multe alte laturi …
Prin încântări și clipe grele!

Atunci știi să iubești deplin,
Când anii cumpără din voi,
Un vis și-un sentiment divin…
Ce tot vă creste pe-amândoi…

Nu mi-e ușor iubire să te-așez în versuri,
Să te cuprind cuvinte ce transced din tine,
Revăd și ieri și azi demersuri…
Ce nasc un Paradis spre clipa care vine.

Autoportret!

Cand mi se spune ca sunt poet...
nu mai sunt!
Nici nu pot sa ma simt!
Rosesc...
Cand nu ma simt ca sunt poet...
Atunci sunt!
Si... nici nu ma simt!
Ca e dar!

DE CE TE IUBESC DOAMNE…?

De ce te iubesc Doamne…
Că ești Puternic… și eu pot beneficia de aceasta…
Că ești Unic… și eu pot să spun că Te am… te cunosc
Că tu ești Proprietarul a toate și eu… copilul Tău?

Că ești Autorul.. Cărții? și eu o port ca de la Tine…
Că ești Stăpânul Bisericii… Și eu … alesul…
Că ești Înțelepciunea… și eu îți mânuiesc Cuvântul?

De ce te iubesc?
Că poți să faci pe oameni să se simtă iertați… și eu să spun: Știam…Primul?
Că poți să Te ții de cuvânt… și eu să spun… m-am rugat …

Că Tu ești Cerul… și eu sunt ambasador?

Sau te iubesc… pentru că văd cât de mic sunt…
Singurul păcătos, ca mine, pe pământ.
Că văd puterea Ta în viața mea,
Și Îți aud cuvântul ce îmi promite, ce mă iartă,
mă ridică…

De ce te iubesc Dumnezeule…
că sunt unic? Nicidecum…
că sunt mândru… dureros…
Că nu sunt… și de fapt mă laud că sunt?
Te iubesc pentru că atunci când locuiești în Mine, când te las…
Abia atunci înțeleg darul trăirii… de creatură lângă Creator…
Tu ești… și harul tău e tot ce pot iubi…
Restul e tot ce aș putea primi…
Când inima la cruce Te-ar privi…
Și imitare-n toate ar deveni…
Când totul pentru oameni m-aș jerfi…
și-așa, de fapt doar pentru Tine aș trăi
asta ar însemna cu adevărat a te iubi!

Astăzi, miercuri, februarie 08, 2011
Comănești

apus de om!

Se trec și oamenii și locurile an de an,
E mai frumos ori mai trecut deopotrivă
Iar noi în suflet am rămas doar putregai …
Ca-n veacuri de acum, un om într-o colibă…

Nu știm ce-a fost, dar tot ne mai surprinde și acum
Frumosul revelat în fața ochiului tot mai puțin…
Natura este mai în vârstă de cât noi…
și totuși omul este mai bătrân și mai hain.

De tace ori vorbește ea tot te înalță…
Îți dă belșug și calm și liniște cu dor…
și de la animale tot găsești de vrei povață…
mănunchi de Dumnezeu ce-așează toate-n cor…

noi am rămas să înălțăm iar egoismul,
să tot avem și tot să plângem că mai vrem…
în vreme ce lipsitul cade lângă noi…sărac
iar noi ne lăudăm că suntem în al veșniciei tren.

Răcnească morții dacă ar putea,
Că nu mai luăm nimic cu noi în casa de țărână.…
Că ura și iubirea nu pot merge împreună…
În inima ce plânge clipa lumii în furtună.

Ne comportăm străin de clipe mari din fața noastră,
Nimicuri ne atrag privirea noastră rece,
În chipul Lui Christos suntem așa îmbătrâniți…
și nemurirea peste zilele din noi se trece!

OOO Dumnezeule cu-atâtea așteptări rămâi neîmplinit…
Când tot ce-i nobil ai sădit și ai purtat…
Iar noi, te izolăm, în omul depășit…
Statuie NEIUBITULUI când am nălțat.

Rămâneți peste veacuri oameni buni să arătați jertfiri,
Clădiți în caractere peste demoni să răzbată,
Curați cu demnitatea ce-o putem nălța…
De om din Dumnezeu ce-am fost creți, și ce-L arată


și tot ce trece-acum, tot se va trece…
și ce rămâne, chiar neînsemnat, tot va rămâne,
iar eu că vreau nu vreau am observat…
Că poate fi sublim, chiar și când soarele apune!
.