Am rămas pe gânduri...
Schopenchauer spunea că un om care nu își pune problema existenței lui sau a universului este un om cu deficiente la mansarda, in cuvintele mele...
Între nimic, și cea mai perfectă realitate posibilă...
Între întâmplător ca realitate... cu 70% sau mai putin sau mai mult reușită?
Asta e realitatea mea?
Într-un fel matematic, sau fizic...
Ce puternică este Scriptura...
Atât de veche e fizica ei...
Exact asta este... o realitate cu 5% potențial din cea mai perfectă realitate posibilă... Dar gustul, și veșnicia ca potențial, ca infinit... există... minim conceptualizată... și e spre forever and the highest...
the same night...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu