Sarac

Nu pot sa mai adun...

nici clipele, nici zilele, nici anii.

Sunt prea sarac, si prea ranit!

 

Nici dinspre ieri,

dar nici spre maine, nu mai stiu.

 

Oriunde imi asez privirea,

sunt pasi ce imi arata si mai mult,

cum sufletul asteapta revenirea.

 

Cum as putea sa fiu mai mult spre ieri,

cand Tu m-astepti mereu in azi spre maine?

Cum as putea insa in azi sa poposesc,

cand lacrimi sunt si pentru ieri si pentru viitor?

 

Raman sa poarte gandul si fiinta doar un maine!

Speranta si putere pentru un prezent zdrobit,

din ieri, cand Tu ne-ai construit intr-un adanc iubit,

spre ‘nveșnicire!

 

luni, martie 13, 2017

onesti, 21:00

 

 

luni, martie 13, 2017
onesti, 21:00