E tarziu!
Mai tarziu ca niciodata!
Lumea nu e nici adormita dar nici treaza.
Sau poate e doar in calitatea neutra de inconstienta. Ca alegere.
Scanez tot ce ultimele zile au adunat in cufarul trairii.
Traiesc intr o lume ce nu mai stie de ce exista.
O lume zbuciumata de dorinte, de ambitii.
O lume ce numeste bucuria atat de lipsit de sens si de valoare, ce lasa fiinta intr o cautare perpetua si nedescifrabila, ca o sete nestinsa.
O lume incatusata in dependente liber consimtite, in general... sau mai putin. De la absurd pana la definitii mai mult decat stiintifice.
O lume ce in acelasi timp poate plange, si apoi sa revina la realitatea cotidianului, ca o lacrima amara numita Las Ramblas. 'E un oras foarte frumos!' Spunea cineva. Dupa ce omul era ingenunchiat iarasi, la picioarele mortii, urate ca la prima victima. Aceasta e naivitatea unei 'frumuseti turistice' atasata vietii insasi.
Si totusi zbuciumul e resimtit intens. Fragil. Ca un vis.
Dar ramane.
Ramane omul cu ochii in departare. Spre trecut, spre prezent... ca in vid, sau spre viitor. Un viitor! Pe cat de subru pe atat de tulburator. Nici macar alarmist nu mai ramane.
Cantaresc clipele ca un ceasornic secundele in asteptare.
Ramane doar un ticait ticsit de greutatea fiecarei alegeri. Devin constient si strig!
Nu stiu daca e maturitate sau saturatie. Sau poate simpla ingenunchere!
Se asteapta urmatoarea statie!
Ultima, si totusi prima din restul zilelor!
Forever and a day!
Spain, Cuenca
0:39
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu