Adiere

 Am deschis ferestrele Tale...

Cuprindeau infinitul...

Eram așezat cu Fața spre ieri, 

și mi uimea tresaritul.

Mă tot întreb cum de ai ales ruta noastră...

Povara omului de milenii...

Dar găsesc mâinile tale atingând 

durerea omenirii.

Și în această atingere, ai cuprins Ființa Ta,

Astfel încât umanul să înțeleagă 

distanța dintre el și inima lui,

Dintre el și celălalt!

Mi-ai atins țărâna îngropată în noi

Dezgolită prin ura sărutării noastre,

A celor 30 de arginți sunând zăngănitor

Sărăcia vinderii  umanității țesută-n sânge.

Și vorbele noastre piatră de mormânt, 

Ucise prin dulcele glas

S-au rostogolit în trupul tău dezbrăcat,

Aruncat între două lumi.

Lumea Ta, și firmiturile lumii noastre,

Suflate de vântul mulțimii 

Să fie puterea de peste pământul pustiu și gol,

În luceafărul reîmbrățisării.

Today, tuesday, may 10, 2022

IAȘI

00:10