TU

 am străbătut izvoarele de ieri și azi

în umbra vorbelor ce se așează piedestal

Și nu văd munți, și înalții brazi

Ci pietre, uscăciune pe aval.

Am căutat în oameni visele mărețe

Și am văzut hidosul chip de șarpe

Doar cu promisiuni, minciuni răzlețe,

Chin,  vasul suferinței ce-o împarte.

Tresar... cum îmi doream avânt spre infinit

Și am rămas cu gust amar de limitare,

E zborul visului ce-i prăbușit,

Ce sapă pagina de neputință și uitare.

Așa am poposit la crucea Ta,

O zi cu mine răstignit între morminte

ascuns de gloate, fără a striga

Un ciob rămas doar între vise sfinte.

Și Tu, cuprins de vălul neființei,

Îmbrățisat-ai lacrima și viitorul...

Mi-ai renascut cu sângele dorinței

Iertare-n ieri, și aripa și zborul.

Și nu mai am cuvinte pentru azi cu Tine...

Ești o mireasmă ce cuprinde pe deplin

Chemare și cu șoptele de bine

Mă resculptezi pe chipul Tău divin.

Iași, today, tuesday,  may 10, 2022

23:57