Dimensiunea vieții
ca o străfulgerare în noapte,
printre fulgii de nea,
pătrunde sensul iubirii ...
Aevea te port cu mine in sufletul impăturit
în buchetul zilelor de mâine,
pentru a fi sărutul clipelor de fericire,
presărate pe pașii noștri porniți dintr-un ieri.
Îmbrățișez adierea fiecărui cuvânt,
a mănunchiului de floare de liliac,
Ce străbate zâmbetul de culoare
a primăverii eterne din sufletele noastre.
Nu aș mai ști ce e sunetul foșnetului de gânduri
Ce înfășoară respirația trăirii tale lângă mine!
Rămân absorbit de ființa ta scăldată-n chipul meu,
îndrăgostit de fiecare pas pe așteptările mele.
Ești deplină mai mult decât visul unui călător,
Ești divină ca sclipirea în miliarde de culori
A aurorei boreale sau a căii lactee.
Glasul meu aș dori să străpungă universul,
în adâncimile anilor lumină,
pentru a bucura stelele în dragostea noastră!
Universul ești tu, din El,
Ca un dar, pe crestele mâinii noastre
În modelarea din țarână
a veșniciei noastre,
când înflorește irepetabil
iubirea ta, spre mine!
tuesday, may 10, 2022
Iași
2:29
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu