Privesc pe ferestrele largi ale aeroportului Adolfo Suarez din Madrid. E soare, e cald, si masinile din metal isi poarta zgomotul si miscarile permanent.
De aici, fiecare ajunge acasa.
Diferite continente, diferite tari, unde privirea nu poate ajunge.
Ce starneste in om timpul de asteptare, trecerea atat de clara spre alte locuri? Uneori, uitandu te vezi acelasi om, calator, incadrat in functie de imbracaminte, obiceiuri, infatisare, limba.
Toate sunt o intalnire … cu viata, cu trecerea noastra, cu oamenii, cu bucurii, necazuri, in functie de motivul aflarii noastre aici, ca si calatori, in largul terminal T1.
Ai imbratisat umanitatea, daca ai privit cu zambet ochii omului din salile de asteptare, ce imita viata in cateva mici detalii, de la restaurante, magazine, spatiile nostre de interferenta cu nevoile. Ai întâlnit parcă viața în modelul concentrat al ei, al shortmovie ului ei, presarat pe culoarele întâlnirii globale.
Aici ideile se conformeaza ‘dat’ ului de prezent in deplasare. Mai conteaza putin diferentele.
E mai frumos acasa, dar ma atrage si calatorul de aici, asteptandu-si avionul, destinatia, gandurile, trairile.
Madrid
monday, february 6, 2023
17:17
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu