Căderea în păcat, respectiv răul, devine într-o formă destul de clar limitat - predictibil.
Prin definiție, ca o deformare, alterare a binelui, nu face altceva decât să bântuie temporar beția unei realități artificiale de surogat nedescompus ca și toxicitate, unui ființe suficient de naive, ca o imaturitate a binelui empiric subnutrit.
De cealaltă parte binele este un mister de naștere a infinitului nexplorat, ce așteaptă ca vălul necunoașterii să fie descoperit de încrederea ce o oferă iubirea, în forma ei irezistibilă inimii dispuse să se lase cucerit de realitatea percepției definirii omului, umanului în raport cu infinitul, veșnicia, divinul.
friday, september 20, 2024
24:00
Stupini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu