Ti-am plans astazi trairea si drumul!
O lacrima purtata-n tarana.
Un zbucium, purtat cat e omul,
Incovoiat, nedorind sa ramana!
Ruga e un strigat adanc si durut,
Si trupul se frange, atarna...
Tot raul de veacuri acum e cernut,
O lacrima prabusita-n tarana!
E lacrima rece, a inimii rupte
Cazuta-n geneza mainii cu humul.
Tu moarte stapana, ooh clipe trecute,
Un zbucium purtat cat e omul!
Incovoiat, nedorind sa ramana!
Un zbucium purtat cat e omul!
O lacrima purtata-n tarana.
Ti-am plans astazi lupta si drumul!
Oct 19, 2012 Onesti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu