Incredere

Am ales sa am incredere... spre oameni si dincolo!
spre oameni sa le ofer slujirea, iubirea, in masura interactiunii, cinstei, respectului, investitiei...
Spre dincolo ... Uneori sunt surprins ca pierdem incerederea in oameni, si apoi aruncam neincredere si dincolo.
E greu sa explici acest proces. din ce sens vine.
Dar stiu ce aleg... Aleg sa dau incerederea mea UNUIA mai MAre ca mine. Nu unui demiurg, Unui Dumnezeu. nu e rusine sa dai inceredere. Parca e prea ciudat ca noi credem oameni din spatele argumentelor filosofice sau stiintifice, numindu-le obiective sau rationale, si Lui nu ii mai ramane nimic de dat.
E o lucrare dureroasa aceasta, pentru EL.
Alegem sa credem o casatorie cand e pecetluita pe un Da, sau pe o promisiune a inimii... si Lui nu ii oferim increderea noastra.
Daca aleg sa dau increderea mea dincolo de mine, Lui, atunci El vine inevitabil spre Mine, dincolo de argument, ci ca Prezenta. Incontestabil.
Si atunci cand primesti din increderea Ta de dincolo, atunci altfel vei fi disponibil sa dai increderea ta, mai putin cand e vorba de ce poate face El. Si altfel vei suferi pierderea increderii. Nu prin legea compensarii ci prin legea puterii. Vei avea puterea sa oferi incredere cu riscul de a fi sfaramata.

Eu aleg sa dau incerederea mea Lui. Nu stim sa explicam prea mult asta, pentru ca e ceva dincolo de noi, impluica sa fim dincolo, pe un taram mai mult decat uman, divin, un alt fel de tarm...
Indrazneste....