Te privesc.
Ce ai fost, ce esti, ce devii!
La inceput, totul este atat de suav, de contemplare a minunii, a darului.
Si tot asa cresti. Atat de mic. Totul e atat de frumos asezat.
Dar mereu cate putin. Atat de putin ca am putea plasmui neobservabilul.
Si totusi devii.
Joc, iubire, gandire, actiuni. De la mic, la infinit de responsabile aceste deveniri ale noastre.
Poate fi o capodopera, sau poate deveni o tragedie.
Trairea inseamna a alege sa te definesti spre infinit, in fiecare clipa, putin cate putin, apoi un tablou, apoi o devenire deplina. Si in directia opusa infinitului devenim in acelasi mod.
M-a ales. Asa ca urmez o alegere de vesnicie in sublim de creatie!
Onesti, luni, decembrie 17, 2018
10:16
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu