Am vazut un om cazand pe genunchi. Povara lumii intr un fel apasa umerii incovoiati si impovarati. Parea ca pamantul e pe cale sa primeasca inapoi de la Creator, huma plasmuita candva. Ochii inchisi uneau mainile ingemanate. Tacerea era apasatoare. Omul intalnea Tatal, Creatorul, Atotputernicul. Cu cat stateau mai mult impreuna, cu atat crestea asemanarea. Umilinta Creatorului. Apropierea de umanitate. Nu este apropiere mai adanca. Privind momentul ingenunchierii mai atent, era mai mult decat spunea. Omul era inaltat spre Creator. Povara lumii intregi era inaltata deasupra pamantului. Omul, 'Iata Omul' murea. Apoi am vazut invierea lui. Drumul eliberarii si inaltarii lui e rescris prin ingenunchere.
Onesti, miercuri, decembrie 23, 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu