Cuvantul cade cu avant
E-asa de brusc rostit…
Si parca suna natural.
De-aceea si raneste mai intens
Ca tu il spui,
Iar eu, sub greautatea lui, cazui.
Nu mai raman prezent, aici
Sunt intr o lume parasita
O inserare prea grabita.
Nu stiu mai mult sa inteleg
Esti tu, sau eu, un meritat raspuns
Nu pot sa vad, nu vreau sa cred.
Si stau cazut, uitand incet
Ca i noapte, si e frig, si rece
Si timpul cu durerea nu mai trece…
Astept un rasarit de vesnicie
Cand lacrima e stearsa chiar de El
Imbratisand cuvant in armonie.
Pojorata
duminica nov 27, 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu